Pentru Monica Macovei intransigența Justiției nu este valabilă și în legătură cu Băsescu

Oricine din exterior ar privi la hora amețitoare în care sofismele întortocheate își dau mâna cu minciunile de toate calibrele va fi tentat poate să creadă că românii sunt un fel de popor apatic și ușor de influențat de către oricine are răbdarea necesară să-i toarne în cap o cantitate suficientă de bazaconii.

Cele mai halucinante teorii s-au enunțat în aceste zile, unele de o dantelărie de-a dreptul ingenioasă. Dar pentru a-l face scăpat pe Traian Băsescu, orice derogări de la logică și de la bun simț sunt scuzabile. Situația președintelui, asediat deopotrivă de presă, adversarii politici și Parlamentul României, a devenit în aceste zile prilejul unei bizare reunificări a dreptei, atât câtă a mai rămas. Nu este pentru o cauză nobilă și, practic, nimeni nu și-a imaginat că marea ”coagulare” se va petrece astfel, în disperare de cauză și pentru a salva ”acareturile” de imagine ale cârmaciului pe care, până nu demult, majoritatea îl priveau ca pe un lider dotat cu superputerile necesare pentru a apăra in extremis ceea ce părea tutror de neapărat.

Din acest punct de vedere, luările de poziție din ce în ce mai dezordonate, ilogice și lipsite de credibilitate ale președintelui sunt dezolante pentru grupul subțire al susținătorilor sinceri, deci care nu au nici averi, nici poziții, nici alte interese care să-i lege de regimul Băsescu. Din ce în ce mai mulți își iau adio jenați de la un steag sub care au luptat fără să-și imagineze ce ascunde în fundal. Azi, mai mult ca niciodată, Traian Băsescu ne apare ca un politician care abia se mai poate salva pe el însuși, cu atât mai puțin se poate pretinde un salvator al dreptei. De ce spunem toate acestea?

Din perspectiva credibilității politicianului Băsescu, acesta este un prag psihologic și anume acela în care l-au părăsit ultimii naivi și idealiști care s-au încăpățânat mai bine de trei ani să nu creadă argumentele strivitoare aduse de adversarii președintelui. Cei care mai rămân sunt cei care s-au compromis irevocabil în timpul ”domniei” autocraticului Băsescu, cei care sunt legați prin fire și urzeli subterane, interese nu tocmai dintre cele mai curate și care, în consecință, au toate motivele să se teamă de momentul în care Băsescu se va prăbuși, târându-i și pe ei după el. Pe aceștia îi putem numi, fără să ne temem că am putea greși sau exagera, garda pretoriană a unui șef de stat care puțin a lipsit să nu ajungă un dictator în sensul deplin al cuvântului. Vom remarca la aceste personaje, care constituie cu adevărat ultima linie de apărare a lui Băsescu, nu numai disperarea și veninul, dar și lipsa de argumente și logica dizlocată sau argumente ”afective” cum nu am mai văzut de la confuza perioadă interbelică încoace. Pentru mulți dintre aceștia, argumentul suprem pentru care ”trebuie” salvat Băsescu este convingerea fanatică în ”misiunea” elitelor conduse de acesta și a ”misiunii” de îndeplinit. Va fi perfect inutil și irelevantă orice încercare de dialog cu cineva ca Monica Macovei, de pildă, un fost ministru al Justiției, fost procuror, care în sfidarea totală a propriei cariere și formațiuni profesionale afirmă că ”are comvingerea” că Băsescu e nevinovat.

Monica Macovei este deja la a doua tură ca europarlamentar al PDL, la Bruxelles, calitate în care ne-am fi așteptat să se fi deprins cu uzanțele și regulile măcar minimale ale discursului politic. În Occident, de pildă, un om politic ajuns în situația jenantă a lui Traian Băsescu nu este apărat decât până la un anumit punct, foarte precis. Ca om ce a răspuns de magistrații și Justiția unei țări europene, nu prea ai de ales și este de nepermis să vii cu considerații de genul ”Sunt convinsă că președintele nu a intervenit și nu a luat bani. Poate că numele lui a fost invocat„ Poți cel mult să spui că speri asta, după care ești aproape constrâns să declari că speri la fel de tare ca Justiția să afle adevărul și să se facă dreptate. În Europa nu sunt permise speculații partizane pe lângă subiect, reflexul balcanicului ”ba pe-a mă-tii”, în care dacă ai lor au zis de Băsescu tu le-o întorci zicând de Voiculescu. În principiu, în Occident nu prea ai ocazia să faci deloc un astfel de tur de forță de partizanat, pentru că la o astfel de acuzație cel vizat își va fi dat demisia cu mult înainte să-și creioneze Monica Macovei o schiță de discurs omagial băsist...