Pentru băsiști nici Justiția nu mai e ce-a fost

Polișarea demnității ciobite a a lui Traian Băsescu, la care s-au înhămat cu mic, cu mare, toți oamenii președintelui – chiar și cei ca Vasile Blaga, care mimau de o bună bucată de timp opoziția și adversitatea față de acesta – este o misiune la fel de imposibilă precum cvadratura cercului. Motivul, aproape banal: Traian Băsescu are tot atâta demnitate de reparat câtă și-a lăsat el însuși după zece ani lungi și plini de scandaluri incredibile.

Practic, din punct de vedere democratic, occidental sau cum doriți, oricare din aceste crize de imagine în care s-a complicat Băsescu, chiar și cele mai mărunte, ar fi fost mai mult decât suficiente și constrângătoare pentru o demisie în regim de urgență. Cele mai prăpăstioase au fost absolut suficiente pentru demiterea sa, tot în regim de urgență. N-a fost să fie, într-o țară în care nimeni nu a știut exact câți cetățeni cu drept de vot sunt de fapt pe listele electorale... Așa că venim acum și ne întrebăm la ce ar mai folosi un efort de înălbire a unui asemenea personaj? Nu poți repara ceva ce lipsește cu desăvârșire.

Citeşte şi: Maior: Băsescu n-a fost informat despre relaţia fratelui său cu Bercea

Aici este vorba de o raportare mult mai pragmatică a tuturor acelora care mai sperau ca ”locomotiva” Băsescu să nu fi rămas chiar de tot fără cărbuni și va mai fi în stare de o opinteală pe ultima sută a cursei electorale. Toți aceia care s-au bătut cu pumnul în piept vreo doi ani irosiți pe la simpozioane la care își explicau reciproc cum se va reunifica dreapta și va câștiga alegerile în răspărul animozității generale apărute din zece ani de Traian Băsescu glazurați cu patru ani de Emil Boc. Traian Băsescu, la rândul său, speră că se va putea menține cumva pe linia de plutire și post-mandat, evitând un naufragiu periculos pe coastele stâncoase ale Justiției române. Nu de alta, dar sunt prea mulți adversari politici care i-au rezervat un loc prin celulele medievalelor pușcării ale patriei. Or, președintele știe că nu făcând pluta se va menține la suprafață, este nevoie de o partidă care să-l propulseze în funcția de premier, singura care i-a mai rămas la îndemână...

Asta-i marea ”dreaptă” din România, o clică de interese, o simbioză compromisă și compromițătoare, care argumentează disperată și contrazicându-și jenant propriul discurs politic de până acum. Este aproape un deliciu pentru adversarii lor politici să le critice eforturile disperate și argumentația căznită în sprijinul președintelui. Toți aceia care până acum, știindu-se la adăpost, arătau numai spre adversari când venea vorba de corupție și argumentau pentru supremația absolută a legii și independența totală a Justiției, de-ar fi să piară lumea, în cazul fraților Băsescu devin afectivi și lacrimogeni ca un mesaj cu și despre pisicuțe de pe o rețea de socializare oarecare. Blaga crede, Predoiu consideră, Macovei e convinsă, iar toți ceilalți știu de-a dreptul că Băsescu este nevinovat. Ați remarcat că niciunul dintre oamenii lui Băsescu nu se raportează corect, principial la acest caz, lăsând în seama magistraților și Justiției descoperirea adevărului, în acest scandal?

Citeşte şi: Predoiu: Ar fi o eroare ca preşedintele să demisioneze

Raportarea acestui grupuscul politic la Justiție se dovedește în ceasul al doisprezecelea de un oportunism incredibil. Așa cum electoratul a fost bun cât i-a votat și s-a transformat într-o plebe neștiutoare și rău intenționată din clipa în care i-a penalizat la vot, Justiția de acum nu mai este la fel de bună ca Justiția din perioada de glorie a regimului Băsescu. S-a dat dezlegare la teoriile conspiraționiste, la turcisme și cristoisme, la contrazis și speculat împotriva dosarelor aflate în lucru și, în curând pesemne, împotriva deciziei unor magistrați, cum altfel, ”vânduți”...

Atașamentul misticoid, foarte asemănător fanatismului nazist interbelic, pentru singura persoană care mai stă paravan între ei și mâna lungă a legii este cântecul de lebădă al celui mai pervers și samavolnic regim la care a fost supusă această țară, de la anii dictaturii comuniste a lui Dej și Ceaușescu încoace.