Povestea IMPRESIONANTĂ a gemenelor care au surpraviețuit experimentelor TERIBILE ale doctorului Mengele

Aproximativ 3.000 de copii gemeni – dintre care 1.500 de gemeni identici – au trecut prin mâinile “unchiului Mengele” care, zâmbitor, le injecta chimicale în ochi pentru a le schimba culoarea irisului, făcea transfuzii de sânge între ei, le aplica injecţii letale cu diverse bacterii, le îndepărta organe sau membre.â

Eva şi Miriam s-au născut în micul sat Porţ, județul Sălaj, la 30 ianuarie 1934. Alexander şi Jaffa Mozes au avut patru fete – Edit, Aliz şi cele două gemene. Liniştita viaţă de la ţară a fost umbrită de venirea la putere a naziştilor în Germania şi de prejudecăţile faţă de evrei cu care se confruntau aproape zilnic. Când Eva şi Miriam împliniseră şase ani, naziştii maghiari au ocupat satul în care familia Mozes era singura de origine evreiască. Tihna familiei Mozes a fost zdruncinată în martie 1944, când au fost anunţaţi că trebuie să îşi strângă câteva lucruri necesare pentru a-şi schimba domiciliul. Erau mutaţi într-un ghetou în Şimleul Silvaniei, pentru ca, după câteva săptămâni, să fie deportaţi în lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau. După 70 de ore fără apă, mâncare, înghesuiţi într-un vagon, familia Mozer a ajuns pe platforma de selecţie de la Auschwitz.

CITEȘTE ȘI: INCREDIBIL! Masonul care a prezis primele două războaie mondiale vorbește despre al treilea

Familia sa, respectiv cele doua surori gemene si inca doua fete, alaturi de parinti, au fost deportati in 1944 la Auschwitz. Exceptand gemenele, familia Mozes a fost exterminata in lagarul de concentrare german, Eva si Miriam fiind lasate in viata pentru a fi supuse de catre medicul Mengele, alaturi de alte 1.500 de perechi de gemeni, la experimente genetice.

"Imi amintesc de Mengele. Era un barbat chipes, inalt, bine imbracat. Revad si acum cizmele pe care le avea. Venea la noi, unde erau gemenii si ne numara in fiecare zi pentru a vedea cati am mai ramas pentru experimentele sale. Imi amintesc ca intr-o zi ne-au dezbracat si ne-au masurat. Alta data ne-au luat foarte mult sange si ne-au dat injectii. Minimum cinci injectii in bratul drept si apoi in cel stang. Doua zile mai tarziu am stiut ca sunt foarte bolnava, pentru ca aveam febra foarte mare, picioarele si mainile imi ardeau si erau foarte dureroase si aveam puncte rosii pe intreg corpul. Am fost dusa la spital si Mengele a spus, uitandu-se la febra mea, dar fara a ma examina, ca si cum ar fi stiut ce se va intampla, ca mai am doar doua saptamani de trait. I-am dovedit ca se inseala", a rememorat Eva Mozes o mica parte din tristele sale experiente de la Auschwitz.

Eva îşi aminteşte cum ea şi familia sa au ajuns la staţia finală: “Când uşile vagonului nostru s-au deschis, am auzit un ofiţer SS strigând, ‘Schnell! Schnell!’, şi ordonând tuturor să iasă afară. Mama mea a luat-o pe Miriam şi pe mine de mână. Mereu încerca să ne protejeze pentru că noi eram cele mai mici. Totul se mişca foarte repede şi, uitându-mă în jur, am observat că tata şi cele două surori mai mari dispăruseră. În timp ce strângeam mâna mamei, un om din SS s-a grăbit să strige ‘Gemeni! Gemeni!’. S-a oprit să se uite la noi. Miriam şi cu mine semănam foarte tare. ‘Sunt gemene?’, a întrebat-o pe mama. ‘Asta e bine?’ a răspuns ea. El a dat din cap în semn de aprobare. ‘Sunt gemene’, a zis mama. Odată ce gardianul SS a aflat că suntem gemene, Miriam şi cu mine am fost luate de lângă mama, fără nicio avertizare sau explicaţie. Strigătele noastre au fost în zadar. Îmi amintesc că m-am uitat înapoi şi am văzut-o pe mama cu braţele întinse a disperare în timp ce noi eram conduse de un soldat. Atunci a fost ultima dată când am văzut-o.”

CITEȘTE ȘI: Povestea omului care s-a oferit VOLUNTAR să meargă la Auschwitz

Dramele copiilor lui Mengele

Le aştepta un viitor sumbru în barăcile de la Auschwitz, urmând să aibă o întâlnire care urma să le marcheze întreaga existenţă. „Pentru prima dată când am mers să folosesc latrina localizată în capătul barăcii copiilor, am fost întâmpinată de cadavele câtorva copii împrăştiate pe jos. Cred că acea imagine va rămâne pentru totdeauna în memoria mea. Acolo am făcut o promisiune – un jurământ că eu şi Miriam nu vom ajunge pe acea podea murdară.”, povesteşte Eva despre rapida introducere în viaţa în lagăr.

În timpul experienţei teribile de cobai pentru nazişti, Eva şi Miriam au fost supuse unor numeroase intervenţii chirurgicale brutale şi experimente conduse de doctorul Mengele. Eva relatează despre una dintre experimente: „Mi s-au făcut cinci injecţii. În acea seară am făcut febră foarte mare. Tremuram. Braţele şi picioarele mi s-au umflat, la dimensiuni uriaşe. Mengele, dr. Konig şi alţi trei doctori au venit în dimineaţa următoare. S-au uitat la graficul febrei şi dr. Mengele a spus, râzând, ‘Păcat, este atât de tânără. Mai are numai două săptămâni de trăit.’”. Eva îşi aminteşte că, mai târziu, o pereche de gemeni ţigani au fost adusă din laboratorul lui Mengele unde fuseseră cusuţi unul în spatele celuilalt. Mengele a încercat să creeze gemeni siamezi prin conectarea vaselor de sânge şi a organelor. Copii ţipau zi şi noapte, până ce s-a format o cangrenă, iar după trei săptămâni, au murit.

Există viață după Auschwitz

Pe 27 ianuarie 1945, cu patru zile înainte ca cele două fete să împlinească 11 ani, lagărul de la Auschwitz a fost eliberat de armata sovietică. Copilele au fost primele gemene protagonist în filmul realizat de sovietici despre ororile Holocaustului. Totuşi, filmul este oarecum inexact. Fiind subiecţii favoriţi ai doctorului Mengele, gemenii nu au purtat niciodată uniforme în dungi şi li se acorda tratament special, dându-li-se libertatea de a se îngriji personal de păr şi haine şi oferindu-li-se porţii suplimentare de mâncare.

După nouă luni în lagăr, Eva şi Miriam s-au întors acasă unde au aflat că niciunul dintre membrii familiei nu a supravieţuit. În 1950, Eva şi Miriam au plecat în Israel unde au devenit membre ale unui kibbutz, locuit, în mare parte, de copii orfani. În 1952, s-au înrolat în armata Israelului, Eva studiind desenul tehnic, iar Miriam asistenţa medicală. Eva s-a căsătorit cu un turist american, Michael Kor, şi el un supravieţuitor al lagărului de concentrare, şi s-a mutat în Indiana, în Statele Unite.

Efectele experimentelor doctorului Mengele le-au urmărit, însă, întreaga viaţă. Eva a suferit avorturi şi s-a îmbolnăvit de tuberculoză, iar fiul său a avut cancer. Rinichii lui Miriam au încetat să mai crească, stagnând la dimensiunile unor rinichi de copil pentru tot restul vieţii, iar aceasta a murit în 1993 de o formă rară de cancer.

În cartea sa, "Am supravieţuit lagărului morţii", apărută în anul 2009 şi tradusă în română în 2012, Eva rememorează copilaria distrusă de regimul nazist, viaţa evreilor înainte de înăsprirea condiţiilor şi trimiterea acestora în lagăre de concentrare, dar şi lupta continuă pentru supravieţuire până în momentul în care au fost eliberate, în 1945. Iată un scurt fragment din acest volum: "Dr. Mengele apărea la răstimpuri pentru a supraveghea cercetările. Mi-au măsurat capul cu un instrument ca un şubler, format din două piese de metal, pe care le lipeau de ţeasta mea şi le apropiau, strângându-le tare. Ne-au măsurat lobii urechilor, şaua nasului, mărimea buzelor, lăţimea, forma şi culoarea ochilor. Au comparat nuanţa de albastru a ochilor lui Miriam cu albastrul ochilor mei, folosind o paletă de culori. Au măsurat din nou şi din nou. Au petrecut trei ore la o singură ureche. Un fotograf ne făcea poze, iar un artist plastic ne schiţa. Tehnicieni medicali ne făceau câte cinci-şase radiografii odată. (...) O dată pe săptămână, gemenii aveau privilegiul de a face duş. Fiecare dintre noi a primit o bucată de săpun, iar după ce am ajuns în sala de duşuri uriaşă, ne-am scos toate hainele şi le-am lăsat într-un morman, pentru a fi dezinfectate. Ulterior, am aflat că substanţa chimică folosită pentru dezinfectarea lor, Zyklon B, era una dintre cele trei utilizate pentru gazarea şi uciderea oamenilor la Auschwitz. Naziştii combinau Zyklon B, care era produs în granule albastre-cenuşii, cu cianură de hidrogen şi diatomit, pentru a obţine amestecul chimic care extermina în masă. Gazul, amestecat cu mirosul de carne şi oase, creau împreună duhoarea pe care o remarcasem din prima zi. Este un miros pe care niciun om nu-l mai poate uita", povesteşte Eva Mozes Kor, referitor la momentele de teroare de la Auschwitz. Eva a fost animată de dorinţa de a nu ceda niciodată, şi încă din copilărie a fost un exemplu strălucit de putere a spiritului uman de a depăşi orice obstacol, a devenit un lider al comunităţii, un campion al drepturilor omului, şi un neobosit educator.

CITEȘTE ȘI: UIMITOAREA poveste a unui deținut evreu care A EVADAT și a încercat să îl OMOARE pe Hitler

După mai bine de 3000 de conferinţe susţinute în întreaga lume, autoare de cărţi, soţie şi mamă, Eva Mozes Kor are trei lecţii de viaţă pe care ea însăşi le-a învăţat şi pe care le transmite şi altora:

1. Nu renuntaţi nicodată la visurile voastre, fiindcă tot ceea ce este bun în viaţă este posibil.

2. Judecaţi-i pe oameni după fapte şi după caracterul lor.

3. Iertaţi-vă duşmanul cel mai aprig şi iertaţi-i pe toţi cei care v-au rănit – acest lucru vă va vindeca sufletul şi vă va elibera”.