Realitatea urnelor – Iohannis, cel mai slab prezidențial al Dreptei din ulitmii 10 ani

Primul tur al alegerilor prezidențiale a trecut și, pornind de la rezultatele parțiale, putem deja trage concluzii legate de perspectivele pentru cel de-al doilea tur. Potrivit datelor furnizate deja de Biroul Electoral Central, luni dimineața, după centralizarea proceselor verbale din 18.527 secții de votare, reprezentând 98,30% din total, candidatul PSD-UNPR-PC, Victor Ponta, a obținut 40,33% din voturi în primul tur al alegerilor prezidențiale, iar reprezentantul ACL, Klaus Iohannis 30,44%. În termeni absoluți, pentru Victor Ponta au votat 3.771.422 de alegători, iar pentru Klaus Iohannis 2.846.227.

Cifrele arată că liderul ACL pleacă cu un mare handicap pentru turul secund, mai ales dacă le punem în cotextul împărțirii voturilor din primele tururi ale precedentelor alegeri prezidențiale din țara noastră. Astfel, în 2004, Traian Băsescu primea în primul tur al alegerilor prezidențiale 3.545.236 de voturi, echivalentul a 33,9% din opțiunile valabil exprimate, în timp ce Adrian Năstase obținea 4.278.864, adică 40,9%. O situație ușor diferită a avut loc la primul tur al alegerilor din 2009, când Traian Băsescu câștiga în turul întâi cu un avans minim, cu 3.153.640 de voturi, adică 32,44%, în timp ce candidatul PSD de la acel moment, adică Mircea Geoană, obținea 3.027.838, echivalentul a 31,15% din voturile valabil exprimate.

Privite comparativ, toate aceste cifre arată că, fără nicio urmă din îndoială, Klaus Iohannis a reușit duminică performanța negativă de a fi cel mai slab candidat al dreptei din ultimul deceniu. Atât în procente, cât și în voturi efective, Klaus Iohannis este sub cel mai prost rezultat electoral obținut de Traian Băsescu, în timp ce Victor Ponta a depășit deja cea mai bună cifră obținută de actualul președinte în primele tururi.

De fapt, între cei doi există o diferență fundamentală în ceea ce privește capacitatea de a mobiliza electoratul prin carisma politică și prin discursul propriu. Acest lucru s-a văzut mai ales în 2004, când Traian Băsescu a ajuns la Cotroceni depășind cu mult votul exprimat pentru Alianța DA din alegerile parlamentare desfășurate concomitent cu primul tur al prezidențialelor.

Acest lucru devine important în ecuația alegerilor de anul acesta, deoarece Klaus Iohannis nu are capacitatea de a fi, asemenea lui Traian Băsescu, o locomotivă electorală pentru partidul sau alianța politică pe care o reprezintă. Fiind obișnuit cu o competiție slabă cum este cea de la Sibiu, unde a câștigat fără probleme ultimele runde de alegeri locale, liderul PNL nu și-a dezvoltat capacitatea de a mobiliza oamenii la vot. Dacă mai adăugăm și gafele făcute în campanie avem rețeta perfectă pentru un candidat incapabil să aducă la urne un tip de alegător care este și așa destul de greu de convins să vină să voteze.

Mai degrabă, domnul Iohannis este dependent de mașinăria de partid a ACL, care, așa cum reiese din ce s-a întâmplat deja în turul întâi, pare să își fi atins limitele electorale. Este greu de crezut atât că liderul PNL se va transforma peste noapte într-un comunicator redutabil sau că Alianța din spatele său va avea capacitatea de a aduce acele câteva procente în plus atât de necesare. Astfel, pentru Klaus Iohannis urmează două săptămâni dificile în care vor încerca din răsputeri să scadă diferența și să câștige în final, deși este greu de crezut în acest moment că au în mod real sorți de izbândă.