Şi “marii politicieni” pot fi penibili

După rezultatul umilitor obţinut în alegerile de duminică, anunţul făcut luni de liderii PNL conform căruia formaţiunea condusă de Crin Antonescu va trece la Partidul Popular European a venit în cel mai prost moment. În ciuda zvonurilor legate de o discuţie mai veche dintre liberalii români şi popularii europeni, negocierile dintre cele două părţi au fost în repetate rânduri infirmate în ultimele luni, atât de la Bucureşti cât şi de la Bruxelles. Răspunsul pozitiv a fost dat luni de PPE prin intermediul francezului Joseph Daul, liderul grupului eurodeputaţilor populari, care a declarat că PPE-ul este gata să demareze rapid toate procedurile necesare pentru aderarea PNL.

Trecând peste decizia nestatutară luată de conducerea liberalilor sau peste modul ipocrit în care Crin Antonescu s-a comportant în ultimele luni în ceea ce priveşte acest subiect, ceea ce se întâmplă zilele acestea cu afilierea PNL-ului la PPE este semnificativ din punctul de vedere al modului în care popularii europeni se comportă.

Pentru cei care nu îşi mai amintesc, în 2012 Joseph Daul era unul din cei mai vehemenţi critici ai USL-ului, al partidelor membre ale Uniunii şi al co-preşedinţilor acestei alianţe. În timp ce liderii socialiştilor şi liberalilor europeni susţineau că suspendarea lui Traian Băsescu trebuie privită în mod lucid, liderii PPE urlau la Bruxelles în legătură cu ceea ce ei caractarizau ca fiind comportamentul nedemocratic al USL.

În vara acelui an, chiar Daul cerea comisarului pentru Justiţie Viviane Reding să verifice dacă în ţara noastră se respectau sau nu standardele europene. La acel moment, Daul declara că “sunt absolut indignat de ceea se întâmplă în România în acest moment”. Ulterior liderul eurodeputaţilor populari a refuzat să vorbească cu premierul Victor Ponta şi a încercat să inducă impresia că partidele din USL sunt împotriva valorilor statului de drept.

De atunci PNL-ul nu doar că a devenit un partid frecventabil, dar merită acum să fie primit de către populari în rândurile familiei lor politice. Explicaţia pentru această întoarcere cu 180 de grade este simplă, dacă avem în vedere că de la începutul lui 2013 a devenit din ce în ce mai evident că alegerile pentru PE vor fi extrem de strânse. În acest context, cei 5-6 eurodeputaţi PNL puteau reprezenta un avantaj pentru populari în negocierile ce urmau să aibă loc după 25 mai 2014. Acum, toate aceste jocuri au ieşit la lumină, demonstrând cât de meschină este politica de culise practicată de dreapta la nivel european.

Unul din conceptele care au stat la baza campaniei dusă de socialiştii europeni a fost acela al transparenţei în ceea ce priveşte deciziile luate de politicienii de la Bruxelles şi Strasbourg. Aşa cum declara şi Martin Schulz în timpul congresului care l-a nominalizat în postura de candidat al stângii pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene, „în 2010 doar 488 de membrii ai Parlamentului European au votat pentru Comisia Europeană şi pentru preşedintele său. În 2014 vreau ca 390 de milioane de cetăţeni să aibă un cuvânt de spus”. În schimb, comportamentul lui Joseph Daul în raport cu intrarea PNL-ului în PPE nu face decât să demonstreze că politica europeană este încă departe de un deziderat extrem de important, cauzând în schimb ascensiunea unor partide anti-europene care vor lupta şi împotriva României.