Sorin Roșca Stănescu: Indiferența îi omoară pe EMINESCU și CARAGIALE

Mai mult decat indiferenti sunt toti reprezentantii autoritatilor locale care, ani de zile, au neglijat uriasa problema a Muzeului National al Literaturii Romane. O institutie extrem de importanta, pe cale de disparitie.

Cladirea in care isi are sediul acest important muzeu a fost retrocedata fostilor proprietari inca din anul 2002. De atunci, nici municipalitatea, nici Ministerul Culturii nu au incercat sa identifice o solutie. Imobilul fie ar fi trebuit sa fie cumparat, fie ar fi trebuit sa fie inchiriat printr-un contract in regula, fie abandonat si gasita o alta locatie. Autoritatile nu au intreprins insa nicio diligenta, astfel incat in cateva zile, peste numai noua zile, Muzeul National al Literaturii Romane va fi evacuat de catre proprietatul in drept. Pana una alta, cladirea este debransata de la toate utilitatile cu exceptia curentului electric.

Sute de mii de manuscrise originale ale lui Eminescu, Caragiale, Eliade si alte importante repere al culturii romanesti sunt in pericol de a fi pierdute prin deteriorare.

Patrimoniul cultural, dincolo de valoarea sa sentimentala sau morala, este evaluat la circa un miliard de euro. Sub aspect financiar, cam atat se va pierde. Insa, din punct de vedere cultural si istoric, paguba este imposibil de estimat.

Solutia rezolvarii, in cel de-al doisprezecelea ceas, a acestei uriase provocari sta in mana Primariei Generale a Bucurestiului, reprezentata de un intelectual de marca, doctorul Sorin Oprescu, si in mana Ministerului Culturii, condus si el de un intelectual de marca, vicepremierul Kelemen Hunor. In ultima instanta, ar putea interveni chiar Guvernul Romaniei, astfel incat apelul pe care il fac i se adreseaza intr-o egala masura si premierului Victor Ponta. Atrag atentia, asa cum face in aceste zile si o parte a presei romane, ca situatia Muzeului National al Literaturii Romane nu este un caz singular. Inca din 2012, Asociatia de Stiinte Etnologice din Romania a publicat o lista exhaustiva a tuturor centrelor muzeale care risca sa fie distruse prin pierdearea sediului si neidentificarea unor solutii. In Brasov, in aceasta situatie sunt trei muzee. In Bucuresti, Muzeului National al Literaturii Romane i se aduga Muzeul memorial C.I. si C.C. Nottara. Un muzeu la Cluj, altele la Giurgiu, Galati, Sighetu Marmatiei, Mehedinti, Reghin, Ploiesti, Sibiu si Timis. Din simpla enumerare de mai sus, rezulta o situatie de un dramatism nemaiintalnit pana acum in Romania.

Chiar atat de putin ne pasa de cultura, arta si istoria acesti tari? Chiar atat de iresponsabile sa fie autoritatile, incat sa accepte cu constiinta impacata o catastrofa fara precedent? Daca da, atunci reprezentantii acestora sunt cei pe care ii putem numi pe drept ”mai mult decat indiferenti”.