Traian Băsescu sau „preşedintele-cârciumă”

Replica lui Băsescu, deşi a debutat cu argumente concrete, legate de calendarul propus de senator cât şi de prevederile constituţionale referitoare la perioada maximă de suspendare a preşedintelui, a eşuat rapid şi lamentabil la nivelul unei miştocăreli dubioase, nedemne de un şef de stat. Replica derizorie, prin care Traian Băsescu ţinut să-l eticheteze pe Tăriceanu „inimă zburdalnică” - o trimitere străvezie la numeroasele căsnicii ale acestuia- este încă un argument în favoarea celor care afirmă de ceva timp încoace că preşedintelui României „nu i se văd manşetele”, luările sale de poziţie fiind adeseori la limita indecenţei, nedemne şi cauzatoare de prejudicii de imagine funcţiei pe care acesta o mai ocupă încă.

Replica controversată a venit într-un context cum nu se poate mai încărcat, după ce Traian Băsescu s-a hazardat să repete afirmaţiile jignitoare referitoare la lucrarea de doctorat a primului-ministru, un subiect asupra căruia preşedintele ţării nu are nicio expertiză. Dar ofensele lui Băsescu sunt mult mai numeroase, printre cele mai cunoscute fiind referirile la soţia decedată a fostului lider PNL, Crin Antonescu, ameninţările la adresa soţului senatoarei PSD, Gabriela Firea cât şi referirile mai mult decât jignitoare făcute de preşedinte la adresa femeilor, romilor şi a jurnaliştilor. Mulţi au spus că Traian Băsescu întinde nepermis de mult coarda şi că profită de înălţimea funcţiei actuale la adăpostul căreia ascunde tot atâtea vulnerabilităţi, poate chiar mai numeroase decât cele amintite de el la adresa adversarilor săi.

Citeşte şi: Băsescu:Tăriceanu să citească Constituţia, să nu se mai facă de RÂS când planifică programul dat de Voiculescu

Din punctul de vedere al acestor comentatori, preşedintele este mai zburdalnic la inimă decât Tăriceanu, mai ales din perspectiva faptului că preşedintele Senatului are bunul simţ să îşi legalizeze legăturile amoroase. Alţii amintesc de trăsăturile de-a dreptul ariviste ale preşedintelui, Băsescu ajungând în situaţia antologică de a-şi repartiza singur o casă la care nu era îndreptăţit, pe vremea când era primar general al Capitalei. De ce ar fi, deci, mai condamnabilă o ipotetică inimă „zburdalnică” în cazul lui Tăriceanu decât apetitul pentru deplasări de „serviciu” al admiratorului Elenei Udrea, care numai cu un an în urmă renunţa la reprezentarea ţării la o reuniune la nivel înalt organizată de ONU la New York, pe motiv că nu sunt bani, în timp ce îi făcea campanie populară controversatului „partid poşetă” al popularilor, ajuns între timp pandantiv la încheietura aceleaşi blonde.

În retrospectiva celor zece ani de prea puţine realizări, compensate printr-un exces de exotice scandaluri prin care Traian Băsescu s-a asigurat că va fi pomenit cel puţin un deceniu după ce va fi depus mandatul, putem spune că mai relevante decât etichetele pe care le-a pus altora vor rămâne cele pe care şi le-a pus singur. Vom trăi şi vom vedea, dar cu greu ne putem imagina că se vor uita menţiunile preşedintelui matrafoxat la volan, a preşedintelui care dansa geamparale pe la „Cireşica”, a moşierului de sute de hectare, la Nana... Din această retrospectivă, putem spune că râde ciob de oală spartă...

Citeşte şi: Tăriceanu: Nu am făcut cererea de suspendare a preşedintelui ca să-l graţiez pe Voiculescu