Tricoul PMP rămâne, Băsescu preferă să se dezbrace de caracter
Constituția României cere, poate nu atât de simplu și de clar cum ar fi trebuit, ca președintele republicii să nu facă politică. Traian Băsescu răspunde agresiv și îl ia pe ”nu vreau” în brațe cu o energie care ne amintește aproape instantaneu un alt episod recent, în care a fost implicat nimeni altul decât Crin Antonescu.
Mare surpriză pentru cei care, în frunte cu premierul Victor Ponta, au îndrăznit să-i ceară președintelui Băsescu să dezbrace tricoul de campanie al PMP. Toți aceștia au fost nevoiți să admită că lipsa de principialitate a președintelui nu are margini și că acesta mai repede s-ar dezbrăca de caracter decât de amintita piesă vestimentară.
Este aproape neverosimil pentru un observator neutru cât de mult înseamnă câteva cuvinte aruncate pe o o bucată de material textil. Tricoul amintit devine steagul răzvrătirii totale a lui Traian Băsescu, nu numai împotriva Parlamentului din subordinea căruia se auto-extrage, dar mai ales împotriva Constituției țării, lovită în moalele ei de fiecare literă de pe tricoul buclucaș.
Constituția României cere, poate nu atât de simplu și de clar cum ar fi trebuit, ca președintele republicii să nu facă politică. Traian Băsescu răspunde agresiv și îl ia pe ”nu vreau” în brațe cu o energie care ne amintește aproape instantaneu un alt episod recent, în care a fost implicat nimeni altul decât Crin Antonescu.
Liderul PNL rupea în același fel orice posibilitate de dialog și rezolvare normală a unei situații conflictuale când declara că se poate întâlni în secret cu Băsescu și de 120 de ori dacă ”e al dracu”, a se citi dacă așa vrea el. Singura diferență notabilă dintre cele două situații de blocaj comunicațional vine însă în defavoarea președintelui Băsescu. Oricât de neprincipială a fost atitudinea fostului co-președinte al USL, aceasta nu leza Constituția țării.
Traian Băsescu a îmbrăcat acel tricou controversat ca o consecință logică. Scandalul ”Tricoul” nu ar fi existat dacă nu ar fi fost precedentul Fundației Mișcării Populare, o formațiune de tip ”hârtie de muște”, prin care s-au atras în zona de influență și subordonare a unui partid toate acele persoane care aveau sub o formă sau alta interdicție la politică din partea legii.
Rezultă în consecință imediată că răspunderea pentru implicarea partizană a președintelui în campania electorală se împarte cu acele persoane și instituții care nu au luat atitudine și măsurile ce se impuneau pentru a nu fi ocolită legea, cu tupeu și la lumina zilei, în cazul Fundației-Partid-Mișcarea Populară.