Unde se opresc explicațiile CCR?

Legea ANI. CCR agită din nou apele în politica românească. De această dată însă nu este vorba nici despre referendum, nici despre medierea vreunui conflict instituțional și nici despre vreo sesizare de neconstituționalitate, ci despre o decizie cu caracter interpretativ, care clarifică o sintagmă din legea ANI. Mai exact, Curtea Constituţională (CCR) a decis joia trecută că sintagma “aceeași funcție” din Legea ANI (176/2010) “se referă la toate funcțiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeași lege”, în urma solicitării deputatului liberal Steluța Cătăniciu.

Citeşte şi: Marea dilemă – se va aplica sau nu retroactiv o decizie a CCR?

Decizia a stârnit așa cum era de așteptat un val de comentarii și interpretări, legate în mod special de aplicabilitatea ei în cazurile unor persoane care au fost declarate incompatibile cu alte funcții decât cele în care au fost aleși ulterior, cum ar fi Mircea Diaconu, sau senatorul Akos Mora Anghel. S-au desprins în acest context două opinii majore: una, susținută inclusiv de către președintele ANI, conform căreia decizia CCR s-ar aplica retroactiv, iar persoanele în discuție ar trebui să își piardă mandatele, iar alta în baza căreia respectiva hotărâre ar viza doar cazurile viitoare.

Citeşte şi: Eugen Nicolicea despre decizia Curţii Constituţionale în cazul incompatibilităţii lui Mircea Diaconu

În acest moment, se cuvine să facem un exercițiu simplu de logică și să analizăm consecințele fiecărui timp de interpretare. Dacă luăm prim variantă, rezultă că oricând, pe durata de viață a unei legi, CCR poate da o decizie interpretativă care va viza situația juridică în care se află toți cei opozabili respectivului act normativ.

Pentru susținătorii acestei variante, nu contează că legea în discuție este în vigoare de zece, douăzeci sau chiar, prin absurd, de o sută de ani. CCR o poate reinterpreta oricând, schimbând consecințele juridice pe care ea le-a produs și rescriind realități devenite deja istorie.

Citeşte şi: Mircea Diaconu incompatibil. Mircea Diaconu şi-ar putea pierde mandatul de europarlamentar

Privită din această perspectivă, varianta neretroactivității explicațiilor oferite de Curte apare ca fiind singura soluție logică, respectiv corectă din punct de vedere moral și juridic. Sigur, CCR are nu doar dreptul, ci și obligația de a clarifica acele texte de lege în legătură cu care există probleme de aplicare, atunci când este sesizată. Iar în cazul de față, Curtea aduce o precizare binevenită, ținând cont de numeroasele scandaluri pe care le-a generat ambiguitatea textului legislativ în discuție.

Însă, acest drept nu poate fi exercitat fără limite. Plaja de acțiune a CCR în domeniul interpretativ nu poate și nu trebuie să fie scoasă din coordonatele temporale. Fiindcă aplicarea abuzivă a unor asemenea interpretări ale textelor de lege și pentru trecut riscă să conducă la aberații juridice și la blocaje instituționale care pot pur și simplu să arunce în aer însăși fundamentele statului român.

Dacă reinterpretările textelor de lege sunt valabile și pentru trecut, ne putem trezi oricând că deciziile definitive ale instanțelor sunt răsturnate, sau că actele emise de diferite organe ale statului sunt lovite de nulitate, ceea ce înseamnă că România s-ar cufunda într-o zonă a nisipurilor mișcătoare, în loc să își consolideze statul de drept.