CSM: Peste 12.000 de dosare pe Legea "Big Brother" pe rolul instanţelor în 2013

Potrivit unei statistici a CSM, invocată de Dumbravă, în 2013, la judecătorii au fost înregistrate 11.244 de dosare noi pe Legea 82/2012, la tribunale - 1.044 iar la curţi de apel - 34.

Dumbravă a menţionat că în primele şase luni ale anului curent au fost înregistrate mai puţine dosare comparativ cu anul anterior, respectiv aproximativ 3.000 de cauze.

Citeşte şi: Cartelă pre-pay cu buletinul. CCR: Cartelele pre-pay rămân anonime

Reprezentantul CSM a subliniat că, la 24 iunie, Secţia pentru judecători a hotărât sesizarea Inspecţiei Judiciare pentru a verifica la instanţe situaţia cauzelor care au ca obiect cererile de autorizare a interceptărilor şi înregistrărilor audio sau video în cursul urmăririi penale, precum şi cererile formulate în temeiul Legii 82/2012 privind reţinerea datelor.

'Secţia de judecători a sesizat încă din aprilie o creştere explozivă a numărului de cauze înregistrate pe rolul instanţelor pe Legea 82/2012. Sigur că, în raport cu aceste cifre foarte mari, pentru că reprezintă peste 6% din volumul total de dosare la nivelul judecătoriilor şi 2% din volumul total al tribunalelor, am solicitat o verificare pe care să o efectueze Inspecţia Judiciară. Este interesant de văzut ce se întâmplă în aceste dosare, aceste mii de dosare', a afirmat Dumbravă.

El a subliniat că acest lucru este legat şi de modul în care Curtea Constituţională a României (CCR) a înţeles să admită excepţia de neconstituţionalitate, dacă întreaga lege a fost admisă ca fiind neconstituţională pe motive formale.

'Trebuie observat că se spune în comunicat că art. 152 din Codul de procedură penală rămâne în vigoare, nu a fost constatat neconstituţional. Articolul 152 se referă exact la obţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice. La o primă evaluare a conţinutului comunicatului - sigur, aşteptăm motivarea - se pare că de fapt CCR nu a respins ideea obţinerii de date generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice din moment ce nu a constatat neconstituţională dispoziţia din Codul de procedură penală. A constatat neconstituţională doar legea specială, de aplicare a acestui articol 152, ceea ce înseamnă că Parlamentul şi Guvernul, care este iniţiatorul, trebuie ca în 45 de zile să dea o lege specială care să vină în concordanţă cu decizia CCR', a arătat el.

Judecătorul a adăugat că o altă situaţie este în cazul constatării de către CCR a faptului că prin Legea 82/2012 s-au adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale, cum ar fi dreptul la viaţă privată.

'Sigur e o mare problemă cu dosarele aflate pe rol, pentru că îmi e greu să-mi imaginez dacă, de la momentul publicării deciziei în Monitorul Oficial, drepturile şi libertăţile fundamentale sunt încălcate iar înainte nu. Adică instanţele trebuie să aprecieze dacă nu cumva, şi la momentul la care au admis acestea ca probe în dosarele penale, ele însele, prin modul de formulare prin Legea 82/2012, nu au încălcat dreptul la viaţă privată a persoanelor', a explicat Dumbravă.

Curtea Constituţională a decis marţi că sunt neconstituţionale dispoziţiile Legii 82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice.

'În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile Legii nr.82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice sunt neconstituţionale. Cu unanimitate de voturi, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.152 din Codul de procedură penală', se arată într-un comunicat postat marţi pe site-ul CCR.

Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanţelor care au sesizat Curtea.