Unificarea dreptei se va face în jurul unui candidat de 9%?

Nu trece zi fără să aud pe cineva vorbind la televizor despre „unificarea dreptei”. Blaga, Ungureanu, Udrea, Băsescu, toți vor unificarea dreptei, dar aceasta nu are loc. De ce? Pentru că fiecare vrea ca el să fie liderul noii formațiuni politice astfel create și să-și impună, sau să fie, „candidatul dreptei” la prezidențiale.

Pe de o parte cei mai sus menționați vorbesc despre unificare, dar dacă ne uităm la declarațiile lor, vedem că acest lucru este departe de a se realiza. Se atacă între ei în speranța că astfel își vor distruge concurența și îi vor obliga pe ceilalți să se declare înfrânți. Deși în mod normal ar trebui ca cel mai bine clasat în sondaje să fie susținut de restul, fiecare tabără dorește să își impună propriul candidat. Blaga îl vrea pe Predoiu, MRU se vrea pe sine, iar finul lui Traian Băsescu, primarul Aradului Gheorghe Falcă, pare să fie deja scos din schemă, având în vedere că pierde în cadrul alegerilor interne din PDL. Rămâne de văzut ce vor face Elena Udrea și Emil Boc.

Problema cea mare este că Blaga nu vrea să renunțe la ideea că dreapta ar trebui reunită în jurul PDL, iar candidatul susținut să fie un democrat-liberal, de aceea insistă cu Predoiu. În acest sens chiar i-a propus lui Mihai Răzvan Ungureanu, cel care pare a fi cel mai bine clasat în sodaje, cu 22% intenție de vot, să se înscrie în PDL și să ia parte la alegerile interne din partid pentru desemnarea candidatului pentru prezidențiale. Având în vedere că în timpul mandatului său de premier MRU nu s-a înțeles deloc bine cu reprezentanții PDL din teritoriu, nu este exclus ca invitația lui Blaga să fi fost un dar otrăvit. Blaga l-ar fi aruncat în cursa internă a partidului pe MRU, care ar fi pierdut în fața lui Predoiu și astfel ar fi fost obligat să stea pe bară. Evident, MRU a refuzat invitația.

Lucrurile sunt așadar cât de cât clare până acum, cel puțin în ceea ce privește PDL: prim-vicepreședintele Cătălin Predoiu va fi candidatul democrat-liberalilor la prezidențialele de la anul. Dar cum poți unifica dreapta în jurul unui candidat care are 9% intenție de vot și notorietate scăzută, cu doar un an înainte de alegeri? Asta în condițiile în care un alt candidat de dreapta, Ungureanu, e cotat la 22% intenție de vot? Cu siguranță fostul premier nu va accepta să renunțe la șansele sale atât de ușor, pentru a susține pe cineva care pentru o bună parte a populației este încă un necunoscut.

Pentru că lucrurile nu erau suficient de complicate, apare în discuție și gruparea susținută de Traian Băsescu, ai cărui „fani” sunt împrăștiați peste tot, și care momentan nu au un om pe care să îl susțină, dar au în schimb o țintă clară: Cătălin Predoiu. Pentru Băsescu ar fi ideal dacă ar reuși să impună un candidat pe care îl agrează, iar acesta să fie membru PDL. Apar astfel alte două variante: Elena Udrea și Emil Boc.

Cu asemenea jocuri de culise, cu asemenea variante de candidați, este clar că în acest moment singurul politician de dreapta din România, cu șanse reale la prezidențiale, este Crin Antonescu. Succesul său depinde însă de capacitatea de a ține USL unită până la alegerile de la anul.