Falcă la podea în fața lui Predoiu - Băsescu în genunchi în fața lui Blaga

Ambii și-auprezentat proiectele și, cel puțin în baza discursului lui Falcă putem concluziona că arădeanul nu a înțeles nimic din înfrângerea usturătoare din Moldova.

Nu poți să vii să îndrugi baliverne liricoide în fața unora care știu foarte bine că singurul tău merit este că ești omul lui

Băsescu. Până la urmă, putem foarte bine să presupunem că ma bine de un an de zile a constituit un răgaz suficient pentru ca majoritatea liberal-democraților din teritoriu să se dumirească ce pacoste a constituit pentru partid troica Băsescu-Udrea-Boc, căreia îi revine ”meritul” agravării dincolo de orice limită a înfrângerii de altfel previzibile din 2012.

Revenind la Ghiță Falcă, într-un profund decalaj și rupt de realitate, acesta s-a încăpățânat să să se facă de râsul curcilor și a celor prezenți, cu proiectul “Societate vie – proiect 2020″. Poezia a continuat în vers alb, despre centrarea autorului asupra valorilor tradiţionale, precum familia, patrie şi asupra eforturilor acestuia, prin care militează pentru unificarea dreptei. O asemenea prezentare ar fi fost considerată anostă, dar acceptabilă venind din partea -să zicem- Anei Blandiana. Unii din sală au căscat, alții abia și-au stăpânit râsul, știind că cenaclul improvizat are ca protagonist un personaj care nici nu se știe prea bine cum, dar tocmai ce a scăpat de acuzații care au prea puțin a face cu poezia și lirismul, fiind descrise de procurori în termeni extrem de puțin măgulitori.

Cauza lui Falcă este, clar, o cauză pierdută. Nu ar fi avut nicio șansă, nici măcar dacă și-ar fi însușit concluziile înfrângerii din Moldova și ar fi reușit să răstoarne situația la Alba. În acest ultim și extrem de improbabil caz, e clar, ar fi arbitrat Bucureștiul, care se știe foarte bine cam ce fel de răspuns i-a dat lui Băsescu, când cu pretențiile Udrei la șefia partidului.

Ultima poveste băsistă cade deci în derizoriu cu exotica apariție a primarului arădean Ghiță Falcă în teritoriu. Cu greu se va mai putea argumenta de acum că ”ai lui Blaga” sunt un grup restrâns, izolat, care nu se știe prin ce accident au luat puterea în partid.

Timpul aburelilor a trecut. Blaga a luat puterea în PDL pentru că Băsescu a pierdut-o, chiar atât de simplu și la obiect. Toată circoteca asta și tot teatrul cu desemnarea candidatului la prezidențiale este doar un pretext care ascunde celor mai naivi ciocnirea la vârf, războiul de proximitate și uzură dintre Vasile Blaga și Traian Băsescu.

Spilcuitul arădean, cu insigna lui de om al lui Băsescu la rever, a reușit să piardă definitiv această luptă în efigie, în care Blaga a tras sforile pentru Cătălin iar Băsescu pentru Ghiță.

Ce calcule își face Blaga, putem intui. Este prea inteligent să se amăgească cu iluzia unui succes la prezidențiale. Blaga știe că tot ce poate face – și asta dacă lucrurile vor merge exemplar pentru PDL, în campanie – este să redevină un partener de discuție și alianțe pentru ceilalți jucători politici. Blaga deci și-a propus să-și vândă pielea cui plătește mai mult, după alegerile din 2014.

Ce i-a mai rămas lui Băsescu? Nu prea multe. Președintele își vede compromise eforturile de ”unificare a dreptei”, de fapt o mișcare abilă de a-și reintroduce oamenii în PDL, pe poziții cel puțin la fel de avantajoase ca cele de pe care au plecat nu demult. Ciuciu unificare iar perspectiva extrem de umilitoare este ca în urma dezastrului electoral ce se prefigurează la orizont, Blaga să-i dea o ultimă și extrem de usturătoare lecție arogantului Băsescu, dovedind în clar și fără dubii cât valorează ”dream-team”-ul de dreapta al președintelui. Cât mai concis spus, cam cât a valorat și dream-team-ul lui Diaconescu, în 2012. Cei care au intrat în Parlament, i-au întors spatele cu prima ocazie. Președintele Băsescu își vede zădărnicite calculele politice care mizau pe populari și pe revenirea la PDL, acestea fiind premisele absolut necesare pentru a putea oferi o platforma de care avea nevoie pentru a ateriza la revenirea de la Bruxelles și mezina președintelui, dar totodată și condiția necesară pentru ambițiosul plan al președintelui care se și vede șeful următorului guvern, evident, de dreapta. Socoteala de acasă, însă, se pare că nu se potrivește cu cea din târg, nici chiar dacă cel care și-a pus ambițiile și voința în joc este președintele României.