„Unire” cu Republica Moldova de dragul Elenei Băsescu?
Noul „proiect de țară” al președintelui Băsescu, refacerea României Mari și alipirea Republicii Moldova la „țara mamă”, pare a fi mai degrabă o strategie de campanie electorală, menită a asigura Ebei câștigarea unui nou mandat de europarlamentar, decât un proiect real pentru România.
Recenta uniune familială cu Dorin Chitoacă, primarul Chișinăului, al treilea naș al micuței Sofia Anais, nepoata prezidențială, vine a întări acest argument. De altfel, dintre politicienii moldoveni de prim rang, Chirtoacă este singurul care susține unirea fizică a Moldovei cu România, premierul Leancă vorbind despre o uniune mai degrabă spirituală, sub umbrela Uniunii Europene.
Încă o dată Traian Băsescu dovedește că atunci când este vorba de obiectivele personale, nu ține cont de consecințe. Declarațiile sale unioniste nu au făcut decât să dea apă la moară comuniștilor moldoveni, care acum se folosesc de acestea pentru a promova mesaje anti-românești și chiar o apropiere de Moscova. Având în vedere că Partidul Comunist rămâne una din principalele opțiuni electorale ale moldovenilor, putem vorbi chiar de o periclitare a parcursului european al Republicii Moldova. Capacitatea de influență a comuniștilor a fost vizibilă în special în perioada în care Băsescu și Voronin erau apropiați și ciocneau pahare cu vin, când opțiunile pro-unire din sondajele de peste Prut au cunoscut un plus de 8%.
Revenind însă la evenimentul de sâmbătă, ceea ce Băsescu și Chirtoacă au promovat ca fiind o unire simbolică a basarabenilo și românilor, nășirea fiicei Elenei Băsescu de către primarul Chișinăului, nu este nimic mai mult decât o acțiune prin care fiica președintelui dorește să atagă asupra sa simpatia moldovenilor posesori de pașapoarte românești, care vor putea vota la alegerile din primăvară.
Revenind la unirea cu Republica Moldova, în termeni realiști, o astfel de acțiune nu este posibilă în acest moment. Principalul argument în favoarea acestei opinii este cel economic. Înte România și Republica Moldova există în acest moment o diferență a PIB/cap de locuitor de 4 la 1. Într-un moment în care țara noastră se străduie să profite cât mai mult de contextul economic favorabil de care beneficiază, de stabilitatea macroeconomică obținută cu grele sacrificii, alipirea unui teritoriu de dimensiunea Basarabiei, cu astfel de rezultate economice, ar zădărnici orice efort depus până acum. În Germania, cea mai puternică economie europeană, încă se observă decalajele dintre vest și est, deși au trecut mai bine de 20 de ani de la căderea zidului Berlinului.
Singura variantă acceptabilă și realistă în care ne putem uni cu Moldova este dacă aceasta va fi primită în Uniunea Europeană. E adevărat, nu este o uniune în adevăratul sens al cuvântului, dar este suficient. În acest moment ce putem face pentru moldoveni este să îi ajutăm să devină cât mai independenți cu putință față de Moscova, cea care în orice moment îi poate șantaja cu închiderea robinetului de gaze. De aceea proiectul gazoductului Iași-Ungheni este unul extrem de important. De asemenea, poate fi dezvoltată infrastructura de transport, pot fi reconstruite podurile de pe Prut, ceea ce actualii guvernanți au declarat că au de gând să facă.
Unirea cu Republica Moldova nu este o decizie care poate fi luată cu sufletul, nu trebuie influențată de sentimente. Ea trebuie să fie realistă, pragmatică, și să ia în calcul contextul politico-economic în care ne aflăm. Dacă le dorim într-adevăr binele fraților de peste Prut, atunci trebuie să îi ajutăm în parcursul lor european, nu să îi amăgim cu diferite declarații heirupești.