Viziunea Guvernului pentru Educației – incluziune, nu marginalizare

Legea Educaţiei. Totodată, toate sindicatele din învățământ, reprezentanții rectorilor și ai studenților la nivel național laudă actul normativ, considerând că acestareprezintă concretizarea dialogului social și un pas înainte în direcția modernizării sistemului de învățămând românesc și a creșterii performanței acestuia.

Pornind de la ideea că prevederile ordonanței vin în întâmpinarea unora dintre doleanțele exprimate de sindicate, parinti, elevi și studenți, putem analiza la nivel de viziune asupra sistemului o serie de măsuri care sunt lăudate și criticate în același timp.

Citeşte şi: PSD, atac la Băsescu pe Educație: Noi nu-i abandonăm pe cei care nu iau un examen

În primul rând merită menționat că această OUG oferă o soluție tuturor tinerilor care, chiar dacă s-au confruntat cu un eșec datorat unei slabe pregătiri, încă mai luptă pentru a corecta aceste carențe și pentru a-și demonstra că pot mai mult.

Marginalizarea unui număr mare de elevi nu poate fi un obiectiv asumat de către un stat responsabil. Desigur, departajarea este foarte importantă, iar organizarea examenelor naționale are în primul rând în vedere verificarea cunoștințelor și notarea fiecăruia în funcție de capacitate și eforturile depuse, dar, în același timp, elevii trebuie să simtă că au la îndemână întotdeauna câte o alternativă.

Bacalaureat. Acesta este principiul de bază pentru care ministerul Educației dorește să organizeze meditațiile instituționale și o nouă sesiune de Bacalaureat. Vorbim în primul rând despre o viziune care a fost deja enunțată în Statele Unite: “no child left behind!”. Nu, nu este vorba despre diplome oferite “cu forța” unor “pierde-vară”, ci despre a recunoaște că, în timp ce departajarea elevilor buni de cei slabi se realizează, nu există motive pentru care trebuie să se ajungă până la discriminare și izolare. Dacă își dorește cu adevărat acest lucru, orice tânăr trebuie să aibă la dispoziție posibilitatea de a-și relua educația spre cel mai înalt nivel.

Citeşte şi: Modificări legea educaţiei. Sindicatele, de acord cu modificarea Legii Educaţiei Naţionale, nu şi politrucii

Asistăm în aceste zile mai degrabă la o luptă între două moduri de a vedea sistemul de educație și România în general. Vechea formă a LEN excludea din start, așa cum era tipic pentru Daniel Funeriu, orice fel de dialog și de consultare, pornind cu ideea preconcepută că “noi (din Guvernul PDL) știm ce e mai bine pentru elevii din România”. S-a dovedit că această idee este una falimentară și generează fricțiuni inutile la nivel social.

Faptul că Ministerul Educației este un actor proactiv în dialogul cu sindicatele, cu profesorii și cu reprezentanții elevilor este un lucru de lăudat. Desigur, nu întotdeauna se ajunge la soluții agreate de toată lumea, dar măcar se merge într-o direcție pozitivă: începând cu creșterea salariilor profesorilor debutanți, și continuând cu extinderea învățământului postliceal și a celui profesional.

Exemplele pot, desigur, continua. Alte măsuri care modernizează școala românească și care corectează greșelile din trecut sunt: eliminarea taxelor pentru eliberarea documentelor de studii și combaterea abandonului școlar și reintegrarea în sistem a celor care au părăsit băncile școlilor și au depășit vârsta maximă admisă.

Desigur, dacă vorbim despre combaterea marginalizării, poate una dintre cele mai importante decizii din recenta OUG este posibilitatea de se face doctorat la frecvență redusă, în paralel cu păstrarea unui loc de muncă full time. Această practică a existat până acum, dar nu a fost recunoscută în mod oficial, reglementat. Ar fi o greșeală enormă să îi punem întotdeauna pe români să aleagă între familie și educație, între un loc de muncă și continuarea studiilor. Există foarte multe persoane care au nevoie de un job stabil pentru a se întreține, iar menirea sistemului educațional este de a veni în sprijinul acestora, de a-i ajuta să-și depășească, atât cât își doresc, actualul statut.