Antonescu! Despre euro-confuzia PNL şi alte păcate politice în 2014

„Candidaturile comune la europarlamentare ar putea fi un semnal de reîmprospătare a USL”, spunea acelaşi Crin Antonescu ieri. De unde acest viraj brusc spre unificare şi reîmprospătare, se întreabă mulţi? De la disperarea lui Antonescu, le răspund eu.

Frământările politice ale preşedintelui PNL, Crin Antonescu, au fost subiect de analiză pentru mulţi părerologi din România. În cadrul unor intervenţii în media, dacă îl întrebi pe domnul Antonescu de unde această anxietate legată de candidatura sa, rişti să fii mustrat de liderul liberalilor, să fii etichetat puternic de gura aurită a liberalului. Pe de altă parte, se vede de la o poştă că domnul Antonescu este conştient de trecerea ireversibilă a timpului. Iar Crin a decis, într-un gest de frondă, să nu mai aibă nici el răbdare cu timpul, să forţeze reguli şi norme electorale care erau deja cimentate în interiorul USL.

Unde se vede cel mai clar disperarea domnului Antonescu? În scenariul înaintat de liberal deunăzi, conform căruia partidele care compun USL ar trebui să aibă în vedere posibilitatea de a candida pe aceeaşi listă la alegerile europarlamentare. Sigur, domnul Antonescu uită că refuzul iniţial pentru un astfel de scenariu a fost lansat chiar de el. După ce s-a certat cu toate partidele care compun USL-ul, acum domnul Antonescu încearcă rolul de unificator.

Schimbarea de macaz a domnului Antonescu poate fi interpretată din mai multe puncte de vedere. Ea are, însă, o singură explicaţie viabilă: atât candidatul Crin, cât şi partidul pe care îl păstoreşte se afundă încet, dar sigur, în rahat. Situaţia nu e deloc comestibilă pentru mai-marii liberali, ci se apropie vertiginos spre situaţia în care, din cauza scorurilor slabe, PNL şi candidatul Antonescu vor fi puşi în faţa unei presiuni din ce în ce mai mari din partea activului naţional-liberal.

PNL scade în sondaje şi a ajuns să aibă un scor mediocru (date fiind ambiţiile de la început de an), riscând să fie depăşit de PDL. Este una dintre acele situaţii care îşi arată ţie, observator al fenomenului politic din România, că degeaba ai cu ce – partid aflat la guvernare, paritate la ministere cu PSD-ul, oameni în teritoriu, aleşi locali mai mulţi ca niciodată – dacă n-ai cu cine. Iar Crin Antonescu riscă să fie catalogat în 2014 candidatul „n-am cu cine, bă, n-am cu cine, şi în niciun caz cu tine!”.

Lui Crin îi va fi extrem de dificil după duşul rece de la europarlamentare, unde PNL şi-a asumat un prag minim de 25%, să pretindă că este candidatul legitim al USL la prezidenţiale, iar partidul său să fie bătut de pedeliştii lui Blaga. Şi ce face, atunci, domnul Antonescu? Se leagă de locomotiva electorală PSD, încercând să tragă spuza socialiştilor pe turta lui. După ce s-a porcăit cu toata lumea de prin USL, Crin îşi dă seama că singura lui salvare este... USL-ul!

Jocul electoral practicat de preşedintele PNL este unul pe cât de pervers, pe atât de riscant pentru domnia sa. Antonescu vrea, pe de o parte, să pună PSD în postura de a explica public de ce nu poate merge de fapt pe liste comune, sperând astfel că electoratul să spună că reprezentanţii PSD sunt cei care nu mai vor prelungirea USL-ului şi la europarlamentare. Jocul este riscant, pentru că trădează disperarea lui Crin Antonescu în ochii tuturor politicienilor din România: în faţa liberalilor, cărora chiar liderul lor le-a spus să se pregătească de europarlamentare, pentru că vor candida pe liste separate şi vor bate tot; în faţa PSD, partenerii din USL fiind acum convinşi că dl. Antonescu este disperat şi conştient, totodată, de capacităţile sale de mârţoagă electorală; în faţa lui Băsescu şi a PDL, care tocmai au primit un semnal extrem de bun pentru perspectiva reîntregirii şi relegitimării lor pe dreapta eşichierului politic.

Un fapt pentru dl. Antonescu: candidatura separată la europarlamentare este opţiunea normală, dat fiind că nu există un grup comun al S&D şi ALDE la Bruxelles şi, prin urmare, nu poate exista o listă comună, pentru că ar sări şi socialiştii, şi liberalii europeni ca arşi. Este o practică europeană, pe care nimeni nu îşi permite să nu o respecte. Deci, domnul Antonescu avea dreptate în prima parte a anului, când încă se vedea pe domnia sa şi PNL-ul pe cai mari. Acum blufează.

Un sfat, pentru dl. Antonescu: candidaturi separate ale partidelor care compun USL la europarlamentare nu trebuie să însemne candidaturi unul împotriva celuilalt. PNL şi PSD se pot foarte bine prezenta separat la aceste alegeri, fără să fie nevoiţi să îşi scoată ochii. Strategic vorbind, regulile alegerilor europarlamentare pot chiar ajuta USL-ul să câştige mai multe mandate, dacă partidele care îl compun rămân la ideea de candidaturi separate.