Antonescu vs Gâdea: Antonescu rupea oricum USL

Opinia unanimă se rezumă la ideile principale, expuse cât mai concis: o discuție în contradictoriu în care Gâdea a vrut să-l facă pe liderul PNL să admită o relaţie cu Băsescu, iar Crin Antonescu a încercat să-i demonstreze moderatorului că manipulează în favoarea lui Victor Ponta.

De aici părerile privitorilor se despart, în speță în funcție de partizanatul poitic al fiecăruia. Cât timp unii sunt de părere că Gâdea l-a încuiat pe Antonescu, ceilalți jubilează pe motiv că liberalul l-a blocat pe omul de televiziune.

Desigur, din perspectiva show-ului mediatic toate acestea sunt perfect valabile și au funcționat exemplar, producând audiență.

Problema, însă, este că aceeași audiență se poate obține și cu Dan Diaconescu urcat cu forța într-un tomberon. Este irelevantă din punct de vedere politic. O emisiune care nu face decât să polarizeze partizanii celor care se înfruntă și nu mișcă situația de fapt nici măcar cu un centimetru, este inutilă din acest punct de vedere. Pentru cei indeciși, pentru cei fără prejudecăți, o astfel de emisiune este goală de conținut și lipsită de argumente convingătoare. Totul este în logica primitivă a conflictului. Cine a strigat mai tare, cine a dat ochii peste cap mai convingător... Unde ajungem cu asta? Mai nicăieri, emisiunea nu lămurește nimic.

Este un simplu reminder destinat celor două tabere diametral opuse, nu cumva să uite să se ducă la vot. Dacă în acel platou s-ar fi înfruntat două galerii de fotbal, cu lozinci, petarde și scandările de rigoare, miza ar fi fost aceeași, doar termenii vehiculați altfel.

Lui Gâdea îi reproșez abordarea simplistă. Să presupunem de dragul argumentației că are perfectă dreptate. Antonescu s-a încuscrit cu Băsescu. Bine, și?! Așa vrei tu să-l încui, să-l faci să admită inadmisibilul? Până și un copil de grădiniță poate intui că o alianță conjuncturală cu Băsescu ar fi utilă pentru Antonescu doar în măsura în care acesta va fi constrâns cât mai târziu s-o admită public.

Așa ceva se dă pe față, dragă Mihai Gâdea, cu maxim 48 de ore înaintea închiderii urnelor, uneori nici atunci. Că nu suntem la Oprah, să izbucnească distinsul oaspete în plâns și să procedeze la smulsul podoabei capilare, în semn de adâncă părere de rău.

Cred că o abordare mult mai interesantă și mai greu de evitat pentru un orator dezordonat ca Antonescu ar fi fost aceea privind corectitudinea politică a acțiunilor liderului liberal. Gâdea ar fi putut porni admițând adevărul dorit de invitatul său: bun, ai o problemă cu alianța asta, social-democrații nu-ți acordă importanța cuvenită etc.

Dar cum de nu reușești să eviți conotațiile negative ale apropierii de Băsescu, tocmai tu, liderul unui partid care a bătut monedă pe lupta împotriva președintelui și pe importanța suspendării acestuia.

Discuția ar fi fost infinit mai interesantă, căci se reîntâlneau, sub pretext mediatic, chiar acei parteneri politici care nu s-ar mai fi oprit din desființarea lui Băsescu în efigie, obligând partenerul social-democrat să-i readucă periodic și la celelalte obiective pentru care au câștigat alegerile, cum ar fi cel economic. A existat o vreme când Victor Ponta era ironizat și privit ca un paria, pentru că prefera să tragă și la căruța economică, nu doar să recite poezie de război la adresa lui Băsescu, pe la televiziuni.

Un Gâdea mai abil și-ar fi constrâns invitatul să admită nu că ar avea cine știe ce vise erotico-electorale cu Băsescu ci că, orice probleme au apărut în alianță, unele reale, altele mai puțin, ar fi trebuit rezolvate în alianță. Comparativ, amintirea obsesivă a electoratului, și de o parte și de cealaltă, n-a fost deloc convingătoare. Gâdea ar fi trebuit să sublinieze mult mai credibil că o astfel de rezolvare a oricăror probleme au apărut în alianța dintre PNL și PSD este inadmisibilă, sugerând în ultimă instanță o apropiere de Băsescu.

Gâdea, din oboseală sau din reflexul câștigului de audiență specific oricărei televiziuni comerciale, a preferat să meargă pe varianta facilă. În loc să-l facă pe Antonescu să admită că nu și-a rezolvat problemele cu aliații salvând în paralel aparențele, l-a făcut să admită că poate fi la fel de virulent și agresiv în discurs precum Andreea Pora.

Ce relevanță are asta, pentru publicul educat politic? Aproape niciuna.

În ultimă instanță, asta am aflat de la emisiunea lui Gâdea: că Antonescu poate fi rău de gură și bolovănos în exprimare. Singura informație utilă, în rest, scăpată printre rânduri de Antonescu rămâne că USL nu s-a rupt pentru un om. Ieșirea de la guvernare era un lucru care trebuia făcut și care acum nici nu mai trebuie argumentat. Dacă nu ar fi fost Iohannis, Antonescu ar fi găsit cu siguranță altceva.