Țară, țară, vrem ostași: Cine din PNL rămâne la guvernare?

Două gesturi autoritare merită să fie consemnate în istoria politică cea mai recentă. Primul este făcut de Traian Băsescu, considerat nu numai în țară dar și peste hotare o... autoritate în domeniu, jonglând cu dificultate evidentă uneori pe linia de demarcație prea subțire ce separă un autocrat de un dictator.

Când acesta le-a cerut consilierilor săi să-și strângă catrafusele și să se mute peste drum de palat, în sediul PMP, nu prea s-a mirat nimeni. Noi ne-am amuzat sincer și i-am comparat pe obiectiv.info cu o ceată de kamikaze politici, care se aruncă într-un evident gol politic, numai și numai pentru că le-o cere ”împăratul”.

Dar Băsescu era după o lungă serie de astfel de gesturi, să ne amintim doar de consilierul Rădulescu, detașat pentru doi ani să bată brazda la pas în hotarul comunei Nana, sau de aplombul lui Băsescu când pune mâna pe telefon să ceară diverse, cum ar fi ocrotirea în funcție a șefului unei bănci de stat, care a reușit performanța ca într-un an de zile să acorde un singur credit agricol ipotecar, mai precis notăriței IoanaBăsescu, întâmplător și fată de președinte, cu normă întreagă în viața de zi cu zi...

Cum spuneam, un lung șir de astfel de gesturi, legate indisolubil de persoana celui care va fi cu siguranță considerat peste ani ca cel mai exotic președinte suportat de această țară, ne cam împiedică să cădem pe spate de uimire. Adevărul este că românii și-au făcut-o cu mâna lor când și-au priponit pentru al doilea mandat consecutiv, la Cotroceni, acest personaj chinuit de sindromul ”căpitanului-știe-tot-și-face-ce-vrea”...

Mai interesant este că pe urmele lui Băsescu calcă și la propriu și la figurat Crin Antonescu. La propriu, după cum bănuiți, pentru că își dorește mai mult ca orice să fie următorul președinte după Băsescu, care să interpreteze prevederile unei Constituții prea confuze după cum s-a trezit sau nu de dimineață și după cum i se lărgesc mai bine propriile prerogative. Așa cum ”cucul” Băsescu și-a zvârlit din cuibul comod al Cotrocenilor toți consilierii fără să-i pese realmente ce vor sau ce cred aceștia, Antonescu le ordonă la rândul său miniștrilor săi kamikaze să sară pârleazul, înapoi la anosta viață de partid. De ce, s-a văzut, Antonescu declarând fără prea multe precauțiuni că-i consideră pe aceștia cam dezertori și pasibili de pedepse pe linie de partid pentru că l-au lăsat pe lider cam singur în efortul de sabotare a activității premierului Ponta. Ca și Băsescu, Antonescu nu s-a preocupat prea tare ce cred și ce vor de fapt miniștrii liberali.

Aceștia au devenit persona-non grata și se cer epurați, mai întâi din guvern și pe urmă din partid, devenind în ochii lui Antonescu un soi de zombies social-democrați, atinși de virusul mortal al conlucrării colegiale cu Victor Ponta.

Spre deosebire de Băsescu, la care nu s-au prea văzut pârghiile de comandă, consilierii părând să sară fără ajutor din cuibul părintesc, alde Funeriu având chiar inspirația unui discurs înălțător, de factură nord-coreeană, Antonescu a cam trebuit să zbiere în public și să bată chiar cu piciorul în pământ. Recentele evoluții, în care ministrul muncii pare mai dispusă să rămână la muncă decât să-l urmeze pe liderul liberal, ne dovedesc că deosebirile pot fi chiar mai mari între mașinăria bine pusă la punct a lui Băsescu și copia căznită a lui Antonescu. Stăm și ne întrebăm, oare cât de entuziaști sunt până la urmă miniștrii liberali demisionari, având în vedere că momentul discursului ”a la Funeriu” a lipsit și niciunul din aceștia nu i-a întins creștinește și obrazul celălalt lui Antonescu.

PSD prin afirmațiile lui Victor Ponta a lăsat poarta guvernării larg deschisă. Ar fi oare cazul să ne întrebăm, oare câți dintre miniștrii liberali vor ”rătăci” calea, preferând să se întoarcă la munca echipei guvernamentale? Câți liberali l-ar lăsa pe Antonescu, dacă ar avea curajul, în problemele lui, cu Iohannis, cu Băsescu?