Iluzia unei concesii: Crin Antonescu reevaluează USD

Prima și cea mai sinceră reacție a lui Crin Antonescu față de USD a fost cea prin care transmitea felicitări protocolare și preciza pentru cei care nu aflaseră încă, la acea dată, că traseul separat al PSD și PNL la europarlamentare s-a stabilit clar încă de la semnarea alianței, în 2011.

Ulterior, Crin Antonescu s-a văzut cu consilierii săi și ai mai cine știe cui, fiind adus la zi cu linia nouă de comunicare și atac la un aliat prea vechi ca să-i mai ofere ceva pe ultima sută electorală din 2014. A aflat astfel și Crin că noua linie și interesele impun ieșirea de la guvernare, pentru a marca ceva puncte esențiale în cursa pentru Cotroceni, dar din poziția mult mai comodă a celui care trebuie doar să critice, nu și să pună umărul. Trecerea în opoziție a PNL era o miză prea mare ca să se încurce Antonescu în detalii principiale și de consecvență politică. Așa că a întors abrupt discursul, de pe un sens pe altul, fără să-i pese prea mult de linia continuă a consecvenței logice. USD a fost ”reevaluată” urgent, analizată fără anestezie și cu prevederile alianței cu social-democrații interpretate pe dos. Brusc, din felicitările lui Antonescu la USD s-a ales praful, din asigurările aceluiași că este ok o alianță în vederea europarlamentarelor așijderea... USD a devenit marota discursului liberal ultimativ la adresa lui Victor Ponta și a partenerilor rămași în urmă, într-o USL căreia liberalii nu-i mai vedeau rostul. Tocmai aceia care au fost în stare să treacă în 2011 peste diferențele și dușmănia tradițională, punând bazele unei alianțe transpartinice care a câștigat încrederea electoratului, acum s-au împiedicat de ciotul USD și de ambițiile greu de justificat ale primarului de Sibiu. USD s-a transformat din moneda de schimb a negocierilor din USL într-o condiție ultimativă extrem de strictă, care băgat practic USL în pământ, cu zile.

Iar când a constatat că inevitabilul a fost comis, Crin Antonescu a reculat, în stilul său specific, realizând că s-a lăsat furat de peisaj și de beția de cuvinte a propriului discurs, atacând unilateral și fără măsura tocmai obiectul speranțelor milioanelor de români pe care i-ar dori alături, la votul pentru prezidențiale. Tactica social-democraților, aceea de a nu riposta la provocări și de a-și exprima ferm adeziunea la USL, așa cum a fost aceasta pusă pe hârtie și cum s-a verificat cu brio în practica unui an de guvernare, i-a atras pe liberalii lui Antonescu într-o cursă mortală. Antonescu a realizat că nu este deloc convenabil să apară în ochii electoratului ca cel care a desființat viitorul politic al USL, pe motiv că ambițiile sale și ale liderului Klaus Iohannis sunt mai importante decât au fost la vremea aceea diferențele politice dintre PSD și PNL, când semnau alianța în 2011.

Ultima învârteală a lui Crin este deci această piruetă neîndemânatică, prin care încearcă să dea USL de gard definitiv în timp ce lasă impresia că face concesii pentru a o salva.

USD nu mai este obiect de ultimatum, deci, Crin Antonescu și PNL și-au revizuit atitudinea agresivă și au temperat tonul inacceptabil prin care impuneau termene exacte și ultimative unui partener de bună credință. USD nu mai trebuie desființată, vine concesia liberalului, dar vine prea târziu, căci nimeni nu mai crede în suceala prea smucită și care vine mult prea târziu. Nimeni nu mai este acum interesat despre ce crede Antonescu referitor la USD. Singurul lucru de care sunt toți interesați este ce crede cu adevărat liderul PNL despre USL: mai este sau nu o alianță politică cu un singur țel comun și anume Băsescu? Nu Iohannis, nu USD, nu altceva.