Ce este Tăriceanu şi nu mai este Antonescu

Când anunţa marţi seara ieşirea de la guvernare şi disoluţia USL, Crin Antonescu avea alura unui politician care a obţinut un mare triumf. Întregul construct pe care cei doi co-preşedinţi ai USL îl generaseră era decretat mort de către liderul PNL, prea orgolios şi prea închistat în ambiţia personală de a deveni preşedinte al României. Cu orice cost, inclusiv acela al încălcării angajamentelor pe care social-democraţii alături de liberali şi le-au asumat şi în numele cărora au obţinut o victorie covârşitoare în alegerile parlamentare din decembrie 2012, când USL a obţinut aproximativ 70% din mandate în Legislativ.

Deşi jocurile păreau încheiate, iar USL deja îngropată, Crin Antonescu s-a trezit în faţa unui demers surprinzătoar al colegului de partid, fostul premier Călin Popescu Tăriceanu care a făcut un apel la reconsiderarea deciziei din cadrul Delegaţiei Permanente şi menţinerea PNL în cadrul USL. ”Nu voi accepta decizia luată ieri, deoarece cred că a fost luată pe baza pe baza unor afirmații false, iar colegii mei au fost induși în eroare. Am vorbit dimineața cu Ponta și l-am întrebat dacă dorește să continue proiectul USL. M-a asigurat că dorește să continue proiectul USL în actuala formă. Fac apel la Crin Antonescu să revină asupra deciziei pe care au luat-o ieri și să revină în USL. Am câteva considerente. România este într-o situație foarte delicată, suntem într-o criză politică. Regiunea este într-o criză, mă refer la ce se întâmplă în Ucraina. Nu ne putem permite să ne jucăm cu soarta oamenilor. Cred că trebuie să facem un efort să punem mai presus de interesele politice și personale interesele unei țări și ale unor oameni”, a susţinut fostul premier liberal.

Prin gestul său, Călin Popescu Tăriceanu arată că există şi înţelepciune în PNL, că există persoane care îşi doresc cu adevărat continuarea proiectului USL. Pledoaria fostului premier este o lecţie pentru Crin Antonescu fiindcă arată nu doar modul constructiv în care Călin Popescu Tăriceanu înţelege să se raporteze la USL, dar îi şi demonstrează totodată preşedintelui liberal că aşa-zisul front comun al PNL privind ieşirea de la guvernare nu există. Adepţi ai menţinerii coaliţiei de guvernare sunt suficienţi, numai că ezitarea lor în a fi vocali derivă din teama unor sancţiuni pe care Antonescu & Co. nu ar pregeta să le impună criticilor din partid.

Călin Popescu Tăriceanu şi-a anunţat demisia din PNL tocmai pentru că ştia foarte bine că ar fi urmat o sancţiune de excludere dictată de forurile de conducere ale partidului controlate de Crin Antonescu. Ceea ce îi va da însă fiori reci preşedintelui liberal este celălalt anunţ al fostului premier – înfiinţarea Partidului Reformator Liberal. "Joi anunţ decizia de înfiinţare a unei noi formaţiuni politice liberale, care va aduna oameni de valoare, nu doar nemulţumiţi din PNL, dar vreau oameni tineri, bine pregătiţi, cu competenţă, cu care să dăm un nou suflu USL. În acest sens, putem să ne gândim şi la candidatura pentru alegerile prezidenţiale. Sunt convins de pe acum că îl voi învinge pe Crin Antonescu", a declarat Tăriceanu.

Planul lui Călin Popescu Tăriceanu îi creează probleme serioase lui Crin Antonescu. Fostul premier îi va aduna în jurul său pe acei liberali care nu împărtăşesc direcţia geșită imprimată PNL-ului de actualul preşedinte, dar şi susţinători din alte zone – politice sau apolitice – dispuşi să gireze viitoare formaţiunea politică. Argumente sunt suficiente şi ţin îndeosebi de modul în care Călin Popescu Tăriceanu a guvernat România, reuşind performanţe de prim-plan pe palierul economic, în pofida atacurilor constante la care a fost supus de către şeful statului.

Aşadar, viitorul Partid Reformator Liberal va putea substitui cu succes PNL-ul în cadrul USL. Va avea acelaşi pedigree liberal, va avea la conducere un lider care a demonstrat că este un guvernant capabil şi, mai ales, va avea în frunte un politician care este în mod real, nu disimulat, adversar al preşedintelui Băsescu. De celalată parte, PNL-ul cu Crin Antonescu la conducere tinde să fie aservit lui Traian Băsescu. Fiindcă în tentativa liderului liberal de a-şi îndeplini visul prezidenţial, acesta nu va ezita să pactizeze cu inamicul.

Călin Popescu Tăriceanu şi-a clădit credibilitatea politică pe fapte. Gestul său prin care vizează salvarea USL vine din partea unui om care ştie foarte bine că PSD nu are vocaţia trădării, aşa cum o are Traian Băsescu. Vorbim totuşi de un om care a salvat PNL de la distrugerea pe care i-o pregătise şeful statului. Fostul premier a demonstrat că este un politician care construieşte, nu unul care dezbină.

Trebuie de asemenea remarcat că PNL-ul lui Crin Antonescu se află într-o situaţie foarte delicată într-un an 2014 ce va fi marcat de două scrutinuri. În prima parte a anului 2013, PNL-ul a pierdut un contingent important de membri, coagulaţi în jurul lui Andrei Chiliman şi care au format Iniţiativa România Liberală. Marţi, prin anunţul privind “decesul” USL, formaţiunea lui Crin Antonescu pierde practic principala forţă motrice care i-ar fi putut asigura victoria în alegerile prezidenţiale. În final, anunţul demisiei lui Călin Popescu Tăriceanu, un om cu greutate în PNL şi iniţiativa formării Partidului Reformator Liberal completează o suită de evenimente care complică substanţial ecuaţia prezidenţialelor pentru Crin Antonescu.

Nu trebuie pierdut din vedere un alt aspect pe care mass-media îl ignoră, dar care va cântări decisiv în perspectiva confruntării pentru Cotroceni. Anume acela că preşedintele liberal nu excelează la capitolul prieteni în politică. Astfel, la moment victoriei USL în alegerile din decembrie 2012, Crin Antonescu a fost cel care a blocat intrarea UDMR la guvernare, deşi exista un acord în acest sens. Acelaşi Crin Antonescu a format alături de PC Alianţa de Centru Dreapta pe care tot el a decretat-o “ficţiune”. Liderul liberal nu şi-a făcut prieteni nici în opoziţie, nici la putere, ostilizându-şi practic majoritatea liderilor politici. Singurul camarad al lui Crin Antonescu este Traian Băsescu, amiciţie care nu-i va aduce însă vreo victorie, ci îi va bătători drumul spre pierzanie.

Iată, aşadar, motive suficiente pentru ca ipoteza Călin Popescu Tăriceanu candidat la preşedinţie, ramâne de văzut sub ce cupolă, să fie una viabilă şi să capete concreteţe în perioada următoare.