Discursul și demisia lui Tăriceanu: cine-și mai bagă unghia în gât

Pe Crin Antonescu mișcarea îl rupe în două nu numai pentru că-i smulge 30 de parlamentari și 14 organizații județene, dar mai ales ca imagine. Termenul de comparație fixat de Tăriceanu este în defavoarea lui Antonescu, a cărui atitudine permanent conflictuală pare acum mai cabotină, aproape isterică.

În primul rând, discursul lui Tăriceanu i-a dat lui Băsescu planurile peste cap. Devansând cu un sfert de oră comunicatul prezidențial, Călin-Popescu Tăriceanu i-a furat acestuia caimacul, iar tiradele cam sforăitoare ale președintelui și-au pierdut tot impactul din pricina declarației care le-a precedat. Focusul presei a fost pe Tăriceanu, iar nervozitatea lui Băsescu a atins cote maxime. Ca de obicei, când Băsescu suferă și transpiră, cel puțin 7 milioane și jumătate de români se bucură...

Antonescu a fost făcut albie de porci, la comun cu Victor Ponta, tocmai pentru că președintelui nu-i convine evoluția situației, provocată de un Tăriceanu pe care liderul liberal l-a scăpat de sub control. Brusc, Antonescu devine mult mai puțin important pentru Băsescu. O nouă formațiune liberală, condusă de un adversar tradițional de talia fostului premier îl obligă pe Traian Băsescu să-și reconsidere toate planurile de manipulare politică a PNL pe termen lung.

A doua persoană căreia Tăriceanu îi provoacă atât un deranj imediat, cât și unul pe termen lung este Elena Udrea. Seniorul liberal i-a dat blondei lui Băsescu o lecție plină de învățăminte despre cum se pleacă dintr-un partid, cu capul sus. Tăriceanu a avut un discurs onorabil și o atitudine politică superioară, transmițând până în ultima clipă mesajul implicit că acționează în interesul PNL. Demisia lui Tăriceanu este o consecință impusă de atacurile oamenilor lui Antonescu, din teritoriu. Elenei Udrea nu i-a reușit aceeași figură, în tangoul interminabil cu Blaga, iar consecința pe termen lung pentru preferata lui Băsescu este stigmatul traseismului politic. Subnutritului PMP îi cade cum nu se poate mai rău steagul ridicat de Tăriceanu.

O nouă formațiune politică care intră direct la vârf, cu număr dublu de parlamentari și cu beneficiul organizațiilor județene, pe care oamenii lui Udrea nu-l vor obține de acum în o sută de ani, amenință să arunce PMP, dar și PDL în anonimat și pasivitate. Să nu uităm că piața politică de opoziție va deveni incomod de aglomerată prin intrarea liberalilor lui Antonescu și cel puțin până în alegeri orice alianțe oficiale comportând mai multe riscuri decât beneficii.

Reafirmarea politică a lui Tăriceanu, chiar și sub culorile unei noi formațiuni, scutură un eșichier politic amorțit și prăfuit. Atitudinea și declarațiile lui Tăriceanu, care stau la originea noului partid, au fost până acum cât se poate de inspirate. Perspectivele sunt extrem de promițătoare și șansele politice ale noii formațiuni liberale vor fi cu siguranță potențate de o colaborare benefică între Tăriceanu și Victor Ponta.

Indiferent cum se va numi până la urmă partidul reformator liberal al fostului premier, va avea de partea sa doctrina liberală și dimensiunea morală pierdută pe drum de Antonescu și PNL. Așa cum stau lucrurile acum, formațiunea lui Tăriceanu are șanse majore să câștige un procent masiv din electoratul nehotărât.

În acest moment precis, vizualizez consilierii cum își mușcă mânuțele care-i puneau lui Băsescu pe hârtie povești politice despre Alba ca Zăpada.

Trăim vremuri interesante, Tăriceanu și-a ales bine momentul și, ca de obicei, se dovedește că nu-i pentru cine s-a pregătit ci pentru cine s-a nimerit.