Cum şi-a slăbit Antonescu poziţia în PNL prin demisia de la şefia Senatului

În realitate, schimbul de replici în care s-a angrenat cu Victor Ponta la momentul prezentării demisiei de la şefia Senatului nu numai că nu l-a avantajat pe liderul PNL, ba din contră. Astfel, în numele unui prezumtiv avantaj de imagine, Crin Antonescu demonstrează că nu este capabil să fie un lider cu prestanţă şi un apărător al intereselor liberalilor.

Într-un an electoral, în care însuşi Crin Antonescu urmează a candida la alegerile prezidenţiale, liderul liberal îşi lipeşte de profilul său imaginea abandonului. Iar partidul la a cărui conducere se află se întreabă firesc – cum îşi va fructifica Crin Antonescu şansa pe care o are în confruntarea pentru Cotroceni? Sau cum va reprezenta acelaşi Crin Antonescu interesele liberalilor de la centru sau din teritoriu?

Presa din România, dar mai ales o anumită parte a ei, are tendinţa de a prezenta înfrângerile drept victorii şi viceversa. În cazul demisiei lui Crin Antonescu, lucrurile trebuie spuse clar şi explicit. Liderul PNL nu a câştigat nimic, dar a pierdut enorm. Adică, dintr-o ambiţie personală şi dintr-un impuls de moment, Crin Antonescu a cedat a doua funcţie în stat şi toate atribuţiile care derivau din exercitarea ei.

Demersul este cu atât mai bizar cu cât PSD-ul nici măcar nu i-a solicitat lui Crin Antonescu demisia din funcţie. Cu alte cuvinte, nu a existat nicio presiune pe care liderul PNL să o fi putut invoca în legitimarea gestului său. De bine, de rău, funcţia de preşedinte al Senatului îi conferea lui Crin Antonescu o poziţie de mare expunere, fiind o tribună pe care liderul liberal o putea utiliza în interesul PNL, chiar dacă partidul a fost extras de la guvernare.

Marea problemă pentru Crin Antonescu este aceea că demisia de la şefia Senatului trădează slăbiciunea sa. Când partidul avea nevoie de un lider cu autoritate şi cu viziune, Crin Antonescu s-a repliat recurgând la o soluţie care nu i-a adus nimic în afara unui cor de aplauze conjuncturale din partea opoziţiei şi din partea presei aservite Cotrocenilor.

Aplauzele însă au trecut, iar PNL-ul pare mai debusolat ca niciodată. La televiziuni Crin Antonescu dă asigurări că partidul său va deveni o voce de temut în opoziţie. Realitatea din teren este însă complet diferită, formaţiunea liberală nereuşind să îşi găsească propriul loc şi fiind neconvingătoare de la ruptura pe care a provocat-o în USL.

În lumina acestor fapte, devine evident că PNL-ul sub Crin Antonescu va avea o viaţă foarte grea în lunile următoare. Rămas fără orice pârghie, preşedintele liberal este privit cu circumspecţie de către proprii colegi cărora le-a promis că îi va readuce la guvernare. Poate că PNL va reveni, la un moment dat, la putere. Cu siguranţă însă, nu sub conducerea unui lider slab precum Crin Antonescu.