De ce e bine că Guvernul susține insolvența persoanelor fizice

Proiectul a primit recent votul senatorilor din Comisia Juridică și urmează să fie dezbătut de plenul Senatului în calitate de primă Cameră sesizată. Primul-ministru a făcut aceste precizări deoarece în mass-media au apărut mai multe opinii legate de modul în care o lege a insolvenței persoanelor fizice ar putea dăuna relației dintre România și FMI.

Desigur, principala îngrijorare a FMI-ului în legătură cu proiectul în cauză este legată de modul în care introducerea măsurii ar putea să se reflecte asupra băncilor din România. Reprezentanții Fondului s-au exprimat în repetate rânduri în legătură cu modul în care o lege a insolvenței persoanelor fizice ar putea duce la creșterea volumului creditelor neperformante și la fragilizarea sistemului bancar autohton. Deși până la un anumit punct cei de la FMI au dreptate, propunerea legislativă în discuție conține mai multe prevederi menite să asigure că insolvența personală poate fi declarată doar în cazul debitorilor de bună credinţă și care își pot restructura creditele.

Potrivit proiectului, debitorul poate cere instanţei începerea procedurii de insolvenţă dacă este în incapacitate de a-şi achita datoriile în decurs de 30 de zile de la data scadentă a acestora. De asemenea, un creditor poate depune o cerere pentru aplicarea procedurii de insolvenţă unui debitor dacă poate dovedi că acesta nu are capacitatea de a-şi achita datoriile. Odată cu începerea procedurii de insolvenţă, debitorul nu poate dispune, cu excepţia tranzacţiilor obişnuite, de bunurile sale fără acordul prealabil al administratorului judiciar și este obligat să raporteze orice venit obținut și să respecte planul de rambursare aprobat de instanță. În schimb, insolventul nu va acumula nicio dobândă penalizatoare, penalitate sau alt tip de cost la datoriile existente la data deschiderii procedurii și poate fi sancționat cu închisoare de la 1 la 5 ani pentru furnizarea, pe parcursul procedurii de insolvenţă, de informaţii false.

Legislații similare există în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană, inclusiv în state precum Germania, Marea Britanie, Franţa, Austria, Italia sau Polonia. De altfel, documentul aflat pe masa Legislativului de la București se bazează în mare parte pe aceste legi din alte state, care în anumite cazuri au jucat un rol important în scăderea nivelului general de îndatorare. În fond, o legislație a insolvenței persoanelor fizice trebuie să fie gândită și din punctul de vedere al creditorilor, asigurând recuperarea parțială sau totală a sumelor datorate de debitori.

Astfel, devine evident că legea insolvenței persoanelor fizice nu reprezintă nici pe departe sperietoarea de care FMI-ul și băncile din România se tem atât de tare. În schimb, ea constituie  un exemplu de legislație gândită inteligent și menită să rezolve o serie de probleme, atât în beneficiul băncilor cât mai ales al clienților acestora care, din motive ce uneori nu țin de propriile lor acțiuni au ajuns în situații dificile din punctul de vedere al rambursării creditelor.