De la flacăra democrației la cupa campionilor

Crin Antonescu a împins PNL nu numai în afara USL, ci și într-o campanie electorală fără cap și fără coadă. Campaniei liberale îi lipsesc extremitățile respective, dar nu-i nimic, compensează prin discursurile entuziast-belicoase ale liderului și prin ”cupa campionilor”, o urnă funerară aurită, de vreo trei kilograme, așa cum i se potrivește unei formațiuni politice care și-a tăiat singură craca și s-a eliminat de la guvernare, sub pretextul unei campanii electorale facilitate de statusul de partid de opoziție.

Toate bune și frumoase, dar după ce și-au dat singuri cu stângul în dreptul, liberalii ajunși în opoziție numai opoziție nu se numește că fac. Și cum ar putea? Mult pomenita moțiune de cenzură, vânturată de Antonescu demonstrativ în repetate ocazii, după ce că nu prea avea logică și justificare, acum nu mai are nici numărul suficient de mâini ridicate, după toate mazilirile pe bandă rulantă, pe model nord-coreean, cerute de la București. Deci, campanie ca la liberali, mărturisim că n-am mai văzut! În loc să-și strângă rândurile, să-și evalueze pagubele – majoritatea auto-induse – și să-și trimită măcar în ceasul al unsprezecelea oamenii în teritoriu, la alegători, Antonescu a decapitat tot ce-a prins.

Comparativ, Vasile Blaga s-a descurcat onorabil după ce a preluat un PDL jumulit bine în alegerile din 2012. Dar poate tocmai aceasta este problema liderului liberal, nu a dat cu fruntea de pragul de sus, încă... După repetate și îndelungate perioade de absență și pasivitate, Antonescu a preluat frâiele partidului extrem de abrupt și păgubos. Direcția în care a cotit partidul se va dovedi neinspirată, dar mult prea târziu, după 25 mai și când nu va mai rămâne mare lucru de făcut pentru PNL decât să bată calea-ntoarsă într-un USL, versiunea îmbunătățită, a se citi fără haoticul și ciudatul Antonescu la cârma partidului.

În acest context dificil, stăm strâmb ca să judecăm drept și ne întrebăm pe cine și-a propus Antonescu să amețească în vederea votului cu acest concept în cel mai bun caz banal, al cupei campionilor. S-a comentat că ideea este o pastișă obosită a Cupei Campionilor la fotbal. Posibil să fie, dar mai înainte este o reeditare a penibilei inițiative a lui Băsescu, pornit în disperare de cauză cu feștila democrației din 2012, să scape de furia populară. În plus, ai cui campioni și la ce? PNL a evoluat haotic din 2012 și până în prezent, într-un fel absolut imprevizibil pentru analiștii politici, iar campioni nu i-am putea numi în lipsa unei discipline sportive a prăbușirii în preferințele electoratului. Crin Antonescu i-a antrenat pe repede înainte pe liberalii săi la saltul de la trambulina cea mai înaltă, cu promisiunea că dacă saltul în necunoscutul alegerilor din 25 mai le reușește, drept recompensă le va umple și piscina cu apă, data viitoare, la alegerile prezidențiale pe care se nagajează să le câștige el, personal.