Discutiile cu FMI, în impas? Așa, și?

Avem un acord în vigoare, nu se întâmplă nimic dacă nu se semnează o nouă scrisoare de intenție, pur și simplu sunt amânate discuțiile până la toamnă.

Ar fi fost mai bine ca Ponta și miniștrii săi să stea în genunchi în fața reprezentanților FMI, așa cum au făcut Boc și ai lui? În fiecare seară aud diverși analiști cum se plâng că de fapt țara nu este guvernată de la București, ci de la Washington și Bruxelles, de către FMI și Comisia Europeană. Ei bine, se pare că nu e chiar așa! Nu neg că e posibil să fi fost așa în trecut, în vremea guvernărilor portocalii, dar acum nu mai este cazul, iar sloganul PSD „mândru că sunt român” pare a fi pus în practică de Ponta și echipa sa.

Dar de ce au ajuns în impas negocierile dintre cele două tabere? Pentru că Executivul nu dorește să impună noi taxe și impozite, ba dimpotrivă, dorește să le scadă, fiind vorba în special de reducerea CAS la angajator. Se știe că FMI e alergic la reducerea taxelor și solicită de fiecare dată ca banii care ar fi astfel pierduți, să fie recuperați prin alte măsuri. La fel a solicitat și acum. Doar că de data aceasta, Ponta le-a spus „nu, ajunge!”.

Dacă politica românească ar fi fair-play, în acest moment PNL și PDL, care după ce s-au întâlnit ieri cu delegația FMI, au solicitat reducerea CAS la angajator fără adoptarea unor măsuri compensatorii, ar trebui să se alăture eforturilor Guvernului. Nu se va întâmpla acest lucru, ci exact contrariul. Vom vedea reprezentanții celor (încă) două partide cum vor picta tabloul unui cataclism economic, vor critica Guvernul și îl vor numi iresponsabil, pentru că nu cedează în fața FMI, ci dorește să se impună. O nouă dovadă de ipocrizie.