Dreapta aduce ură, încrâncenare și discordie în locul unui mesaj de reconciliere

În mod normal, mobilizarea unei asemenea tranșe din categoria nehotărâților, cum am văzut la turul doi al alegerilor prezidențiale, ar trebui să fie considerată din oficiu o performanță benefică pentru societatea românească. Trist și frustrant, dar de data aceasta nu este chiar așa. Indiferent în beneficiul cui au fost împinși să voteze, cei manipulați prin intoxicări și incitări la ură, când se vor dumiri într-un final ce interese au fost, ce sfori s-au tras și ce s-a întâmplat de fapt, vor recădea în starea de letargie și dezinteres politic, de această dată cu infime șanse să mai poată fi mobilizați vreodată. Manifestările aranjate din primul tur, în țară, în ”sprijinul” diasporei, cu pancartele de protest gata tipărite, cu același corp și dimensiune de literă, au aruncat mari mase oameni într-o rezonanță a urii și frustrării, alimentate din plin prin postări concertate pe rețele de socializare, prin care ”diasporenii” țin în mod curent legătura cu cei de acasă. Cea mai coerentă explicație a fenomenului am citit-o online pe blogul scriitorului Vasile Șelaru:

”Cel manipulat niciodată nu va conștientiza că a fost manipulat, ba mai mult, va încerca să convingă pe oricine că a acționat din propria conștiință și voință. Un individ manipulat pe FB la rândul său devine manipulator. În fond, o campanie electorală este câștigată de cine manipulează mai eficient, metodele contează prea puțin. Chiar și loviturile sub centură. Este greu de spus dacă și cât au fost implicate serviciile speciale interne sau externe în campania prezidențială din noiembrie 2014”, a scris Vasile Șelaru. În urma acestei campanii de incitare, nimeni nu poate nega evidența, românii au ajuns în situația paradoxală și nefericită ca, temându-se de ”nenorociții de comuniști” și de ”ciuma roșie” să voteze președinte un fost membru al PCR, în defavoarea cuiva care nu a făcut niciodată parte din partidul comunist.

Dar răul nu s-a oprit aici. Votul a fost toxic nu numai prin rezultat, ci și prin consecințe, pentru că în aftermath-ul alegerilor s-a exacerbat un val incredibil de oportunism și cult al personalității, toți dând buluc cu mic, cu mare să pupe papucul celui care va deveni în curând noul stăpân de la Cotroceni. Dacă extrapolăm și încercăm să anticipăm cum va fi mandatul lui Klaus Iohannis judecând strict după ”primirea” care i-a fost făcută de unii, mai că ne vine a spune că era mai bine cu Traian Băsescu, la care devenisem între timp imuni.

Valul de răutate, prin care s-a încercat eficientizarea ieșirii în stradă și propagarea unor tulburări și violențe pretabile la mediatizare propagandistică, nu s-a resorbit defel după anunțarea rezultatelor.

Citeşte şi: Ce trebuie sa facă Iohannis pentru a-și respecta promisiunile

Au scos iar capul reprezentanții ”elitei de dreapta”, care consideră poporul prea numeros și prea prost, mai ales de când Traian Băsescu nu se mai află pe o poziție fruntașă în topul preferințelor electoratului. Una dintre cele mai ilustrative ieșiri la rampă, în acest sens, este a publicistului Paul Dragoș Aligică, pe care-l citeam de obicei pe portalul Revistei 22. Acesta a răspuns pe o rețea de socilizare întrebării retorice ”Pupăm piața endependenței?”, într-un fel de-a dreptul șocant:

"Nu uitaţi că suntem o minoritate şi că am învins un partid-stat şi o majoritate populară, alcătuită din iresponsabili prezenţi sau absenţi, în mod egal de periculoşi social. Merităm să fim mândri de noi. Şi am câştigat dreptul să spunem lucrurilor pe nume. Să nu ne mai furăm singuri căciula. NU suntem toţi o apă şi-un pământ, nu e victoria “poporului”, nu pupăm piaţa endependenței toţi în hora mare a fraternităţii, în care canalia şi omul corect, cei care au stat drept şi au rezistat şi oportuniştii şi iresponsabilii, fără coloana vertebrală, îşi dau mâna într-o iertare şi uitare generale, revenind cu toţii la forma şi starea intițială, la cel mai mic numitor comun. Adică la ei, la standardele lor de pigmei şi deformaţi moral şi politic".

Oricât de supărat ar fi autorul acestei opinii pe partidul-stat, este evident că îmbină utilul cu plăcutul și profită de ocazie să relanseze în spațiul public o argumentație nocivă, care prin consecințele sale ultime reprezintă un atac la valorile democrației și duce direct spre votul cenzitar. Cei care nu au dorit să înghită agitpropaganda ineptă de dreapta, nefiind deloc încântați de statutul de ”eroi în turul doi", sau care au avut pur și simplu altă opțiune electorală ori nu au fost convinși nici de unii de alții, devin în urma alegerilor prezidențiale o majoritate populară învinsă, alcătuită din ”iresponsabili prezenţi sau absenţi, în mod egal de periculoşi social”. Deci nu doar cei aproape cei 5 milioane de cetățeni români care l-au preferat la Cotroceni pe primul-ministru Victor Ponta, ci tot restul de cetățeni români absenți la vot și indeferenți la cântecul sirenelor băsiste încep să decadă încet dar sigur la statusul de cetățeni de rangul doi ai României. Pe când și certificate de bun-iohannist sau bun-băsist, în baza cărora să se acorde nu numai accesul la vot, dar și la rațiile alimentare care vor deveni familiare într-un viitor nu atât de îndepărtat, ca urmare a revenirii la coasa...pardon.. la cârma guvernului a tuturor specialiștilor guvernelor Boc, pe care ”iresponsabilii” de mai sus i-au dat de-a dura în 2012...

Citeşte şi: Iohannis vrea să îi mai amintească o dată Regelui Mihai că România e republică