Înaltul preot Cristian Pârvulescu așază prima piatră la temelia piramidei lui Iohannis

Se spune că ce nu te doboară te întărește. Proverbul cu pricina nu e neapărat unul pozitiv, mai ales dacă ne gândim la el din perspectiva luptei anticorupție. Cine a demarat-o, a făcut-o cu cântec, doar pe o direcție și de atunci tot de operetă a rămas... Priviți doar ce praf se alege din promisiunile înălțătoare ale campaniei și cum discursul anticorupție se frânge de șale și amuțește smerit în fața impunătoarei siluete, mai nou liberale, a lui Vasile Blaga.

Să ridice mâna cine crede că domnul în cauză va fi măcar rugat, nu somat ca Varujan Vosganian, să mai lase viața politică și-n seama altor colegi de partid, împotriva cărora nu se instrumentează deocamdată anchete penale. Vin sărbătorile, deci nu vă sfiiți, nu-i nicio rușine pentru un adult să admită că mai crede în Moș Crăciun.

Citeşte şi: Societatea civilă – semnal inacceptabil pentru statul de drept

Va veni desigur o vreme când și în România se vor împlini cele mai frumoase vise ale societății civile, dacă nu chiar toate, măcar cele mai importante, dar momentul e încă departe, cel puțin cât timp românii încă acceptă să înghită gogoașa în care lupta pentru libertăți cetățenești este condusă de Monica Macovei, un fost procuror comunist.

O luptă anticorupție adevărată și atât de necesară în România ar fi avut șanse, oricât de incerte, doar dacă ar fi fost demarată de la bun început cu un atac la baionetă, fără mamă, fără tată și mai ales fără ”nași” pe la diverse eșaloane, care să-i indice grijulii direcția, nu care cumva s-o cârmească din greșeală și spre dreapta, să facă pagubă-n lanul de verde'nrourat în care veghează neclintiți Blaga, Udrea, Videanu, Boc, Falcă și alții ca ei.

Corupția n-a fost doborâtă, deci, ci doar zgândărită și va reveni cu atât mai întărită cu cât vor fi mai vigilenți corupții, cărora în loc să li se transmită un mesaj clar de ”nu pune mâna” li s-a atras de fapt atenția ”ai grijă să fii de partea care trebuie”.

Dar să nu ne imaginăm că doar corupția este singura buruiană care revine, în urma unei pliviri incomplete. Privind în retrospectivă, la sfertul de secol ce ne desparte de dictatura comunistă, am putea realiza că românii au uitat să promoveze o lege mai mult decât necesară. Ce sens are să interzici propaganda nazistă sau comunistă, dacă nu există o lege la fel de strictă împotriva cultului personalității? Nu avem și de aceea CNA, ruda săracă și cam de la țară a puternicelor ANI și DNA, nu are în prezent organ pentru valul compromițător de lingușeală și pupincurism în formă agravată, care nenorocește nația la creierii capului.

Citeşte şi: Ce înseamnă pentru PNL judecarea corectă a incompatibilității lui Iohannis?

Ca să fie clar la ce mă refer, problema nu este cu festivismul echipei electorale a lui Klaus Iohannis. Bucuria și celebrarea victoriei nu ar trebui să conducă nici măcar accidental la zugrăvirea noului șef al statului ca unsul Divinității pe Pământ. Iată însă cum se raportează la noul președinte ”politologul” Cristian Pârvulescu, intrat în cumplit extaz mistic: “Eu cred că ÎCCJ nu mai poate să se pronunţe în momentul în care naţiunea română, prin vot, s-a pronunţat, iar suveranitatea aparţine naţiunii. Eu cred că votul acoperă inclusiv acest proces. (…) Juridicul nu poate să facă abstracţie de realitate, de faptul că naţiunea română s-a pronunţat în majoritate covârşitoare”.

Într-o Românie în care prind glas numeroase personaje de acest gen, nici nu mai are sens să discutăm de o revenire a lui Băsescu în viața politică. Revine Ceaușescu, direct, pe post de Vodă încălecat pe calul alb dus de căpăstru chiar de președintele Asociației "Pro Democrația"! Iar Justiția, în loc să fie legată la ochi, ar trebui să-și bandajeze genunchii, căci va face în curând răni de atâta adorație impusă...