Iohannis – dacă nu îi pasă de copii, îi poate păsa de 20 de milioane de români?

Întrebat cum de a reușit să achiziționeze nu mai puțin de șase case, dintre care câteva chiar în centrul Sibiului, candidatul ACL a declarat:  "am vândut şi am cumpărat altele, şi iar le-am vândut, şi iar am cumpărat. A fost relativ simplu, atunci au fost ieftine casele, mulţi saşi plecaseră din Sibiu, deci lucrurile au decurs din aproape în aproape. În afară de asta...ce să vă spun. Noi nu avem copii, deci alţii au investit în copii, în educaţia copiilor, noi am investit în imobile. Lucrurile sunt absolut simple, absolut transparente".

Citeşte şi: De ce s-a ascuns Iohannis de presă

Declarația în discuție este, fără îndoială, demnă de un adevărat samsar imobiliar, obișnuit să vândă și să cumpere pentru profit. Ceea ce, luat și judecat la rece, nu ar fi neapărat un lucru rău, chiar dacă nu este cea mai nobilă ocupație posibilă.

Numai că ceea ce uită în mod evident să spună Iohannis este că imobilele pe care le-a tot cumpărat și vândut nu au fost obținute tocmai cu acte în regulă. Ba dimpotrivă, dacă este să judecăm după informațiile furnizate de mass-media și din care reiese clar că soții Iohannis au făcut serioase ilegalități pentru a intra în posesia respectivelor imobile.

Dar chiar și dacă lăsăm la o parte acest aspect, declarația în discuție tot nu este în ordine. Fiindcă ea exprimă o filosofie de viață de un cinism nemaipomenit, care privilegiază dorința de a face avere față de cea de a întemeia o familie și de a avea copii.

Sigur, dacă această declarație i-ar fi aparținut unui cetățean oarecare, lucrurile ar fi fost mai puțin grave. Până la urmă, fiecare are dreptul să facă ce opțiuni dorește în viață.

Numai că ea vine din partea unui ditamai președintele de partid și de Alianță, care aspiră nici mai mult nici mai puțin decât la cea mai înaltă funcție în stat. Or, privită din această  perspectivă, declarația lui Klaus Iohannis este de-a dreptul scandaloasă, fiindcă ea pune în evidență o concepție rapace, demnă de un adevărat moș Goriot, sau de alte exmple literare faimoase de indivizi măcinați de avariție, cărora nu le pasă decât de creșterea averii personale. Ceea ce ne face să ne întrebăm în mod firesc, este oare Iohannis capabil să își asume responsabilitățile care imcumbă unui președinte de țară? Este el oare în stare să pună interesele națiunii române și ale acestei țări mai presus de dorința de înavuițire personală?

Citeşte şi: KLAUS IOHANNIS îngrijorat că VICTOR PONTA desființează turismul electoral

Fiindcă, dacă nu a putut să găsească o soluție de echilibru și să facă loc propriilor copii în planul propriu de viață, este îndoielnic că va reuși să facă asta pentru 20 de milioane de români. Și atunci, devine clar că, indiferent de ce ar mai putea să spună mai departe și oricâte încercări ar face de a reinterpreta această declarație, Klaus Iohannis nu mai are nicio urmă de legitimitate să candideze la Președinția României. Pentru că ea demonstrează că setul său de valori este pur și simplu incompatibil cu responsabilitatea pe care o presupune o asemenea funcție.