Iohannis nu poate face lucruri bune decât din postura de șef

După ce luni și-a prezentat demisia din toate funcțiile deținute în formațiunea liberală, primarul Sibiului, Klaus Iohannis, s-a răzgândit miercuri, anunțându-și candidatura pentru șefia PNL. „Am anunţat că voi candida la şefia PNL. Cred că reacţia colegilor din partid a fost una foarte bună. În concluzie, ne vom pregăti pentru Congres”, a declarat miercuri Iohannis, în stilul său laconic, binecunoscut.

La insistențele mass-media, Iohannis a detaliat motivația ”răzgândelii” în privința candidaturii într-o conferință de presă organizată joi. ”Sper că nu e o surpriză pentru nimeni faptul că mi-am anunţat candidatura. Am spus de la intrarea în PNL că atunci când poziţia de preşedinte va fi pusă în discuţie este aproape sigur că mă voi implica. Eu nu am avut niciun moment de gând să plec din PNL sau să nu mă mai implic. Plecând semnale multe din teritoriu, am considerat că este un lucru bun să mă implic”. Mai mult, întrebat dacă a vorbit cu Crin Antonescu despre decizia sa de a candida la şefia partidului, Iohannis a spus că a vorbit de mai multe ori şi că pentru acesta nu a fost o surpriză.

Iohannis devoalează astfel strategia care s-a aflat în spatele anunțului de miercuri. Primarul de la Sibiu recunoaște practic că gestul de a-și da demisia nu a fost decât un fals pas înapoi, o păcăleală, mai pe românește, pe care a pus-o la cale împreună cu Crin Antonescu (cel care luni se jelea că demisia lui Iohannis a creat ”neplăceri organizatorice”) menită să îi coalizeze în spatele candidaturii sale pe liderii liberali.

Motivul pentru care a fost nevoie de această stratagemă este simplu. Klaus Iohannis nu vine cu un proiect adevărat pentru formațiunea pe care dorește să o conducă, dovadă că, întrebat de ce dorește să candideze la șefia partidului, primarul Sibiului nu a fost în stare să răspundă decât că vrea să facă ”lucruri bune în fruntea PNL”.

Or, acest răspuns de o platitudine incredibilă nu face decât să demonstreze că Iohannis nu este o alternativă la conducerea lui Crin Antonescu, ci se dorește a fi doar un interpus al acestuia. Misiunea pe care Klaus Iohannis și-o asumă se aseamănă din acest punct de vedere cu aceea a unei marionete, care nu face decât să execute o partitură dinainte stabilită, pe care sunt încercuite trecerea la PPE, fuziunea cu PDL și, bineînțeles, menținerea lui Crin Antonescu în postura de prezidențiabil.

Or, în contextul în care aceste obiective strategice împing PNL-ul către extincția lui ideologică și politică, respectiv către o înfrângere răsunătoare în alegerile prezidențiale din toamnă (acolo unde Crin Antonescu, cu ale sale 9 procente la încredere nu are practic nicio șansă), alegerea lui Klaus Iohannis în fruntea PNL nu era chiar atât de simplă precum ar fi părut la prima vedere. Așa încât, de mână cu Antonescu, Iohannis a pus la cale o mișcare prin care a creat o falsă criză de leadership în interiorul PNL, determinându-i pe liderii să meargă cu saru-mâna la Sibiu și să îl roage să candideze, chit că ”lucrurile bune” pe care vrea să le facă în fruntea formațiunii liberale înseamnă foarte probabil că aceasta va dispărea cu totul de pe eșichierul politic românesc.