Pionii răului absolut: Antonescu, Blaga și Băsescu

Sfidarea cetățenilor acestei țări a atins cote alarmante, prin noua ”alianță” a celor două forțe politice care, atât una cât și cealaltă, au indus grav în eroare electoratul, urmărind doar câștigul electoral. Despre PNL-ul în derivă și pe cale de a eșua definitiv exclusiv din vina lui Crin Antonescu, am mai scris în detaliu. Nicio formațiune, din nicio parte a eșichierului politic, nu poate justifica onorabil schimbări de orientare, strategie și alianțe atât de abrupte și într-un răstimp atât de scurt. Pur și simplu s-a depășit defectul simplu al inconsecvenței și s-a intrat cu pași repezi într-o zonă ce ține mai degrabă de tehnicile de escrocherie și șantaj.

Cei care au votat de două ori în 2012 și a treia oară în 25 mai, anul curent, s-au trezit peste noapte că voturile lor au fost deturnate pentru scopuri despre care nu li s-a făcut în prealabil nici cea mai vagă amintire. Până acum recordul neseriozității politice era considerat să promiți și să nu-ți îndeplinești -parțial sau total- promisiunile. Antonescu a depășit la modul regretabil acest record. PNL este doar un acronim ermetic, este un non-partid pentru că cei din afara sau interiorul lui, electoratul adică, nu știu exact la un moment dat cu cine ține acesta, deci ce ”partidă” reprezintă. PNL reacționează în prezent, hipnotizat, numai conform bunului plac și planurilor secrete ale grupului Antonescu, care nu își explică intențiile în exterior și nu consultă membrii liberali în interior. Marea masă a membrilor simpli de partid sunt insultați literalmente când sunt puși în repetate rânduri în fața faptului împlinit prin decizii incredibil de samavolnice, luate de un singur om: Crin Antonescu.

Ce are PNL-ul în comun cu PDL, ca să justifice alianța pripită, anunțată la modul descris mai sus? Nimic, nici măcar un program de guvernare. PNL a reușit ”performanța” absolut ridicolă de a se prezenta pe 25 mai în fața alegătorilor cu un program european despre ...schimbarea orei de vară.

PDL-ul cândva puternic, dar adus la sapă de lemn de managementul prostesc la care a fost supus succesiv de Băsescu, Boc, MRU și acum Blaga, este doar o colecție de indivizi care stau împreună pentru că nu mai au unde să se ducă. Doctrină, idei, inițiative economice liberale? Nici urmă. În schimb interese pentru salvgardarea funcției proprii, din belșug!

Dar să vedem ce au în comun cele două căpetenii. În primul rând și cel mai important: raportarea duplicitară la Traian Băsescu. Deși amândoi se dau vestalele inocente ale politicii, neprihănite de marinarul de la Cotroceni, realitatea îi contrazice flagrant. Vasile Blaga mai ia și acum poziția de drepți când președintele îi trage câte un perdaf, cum îi vine la gură. Blaga și implicit PDL nu s-au dezis de președinte și măsurile guvernării dezastruoase ale regimului Băsescu nici când au avut prima oară ocazia, nici când au avut certitudinea că recunoaștere a culpei partidului făcut preș în fața tendințelor autoritariste ar fi readus procente electorale importante, care ar fi salvat PDL de la actuala soartă rușinoasă. Marile diferențe doctrinar-ideologice între Băsescu și Blaga constau de fapt în Elena Udrea și o poveste reciproc compromițătoare despre niște vameși arestați. Dacă mâine se anunță pe fluxul de știri că cei doi s-au împăcat, trei sferturi din populația României nu se va obosi nici măcar să ridice din umeri.

Crin Antonescu, marele showman specializat în entertainmentul luptelor de wrestling anti-Băsescu, prin care a subtilizat de cel puțin două ori voturile românilor, pe față nu ar admite nicio formă de înțelegere cu Băsescu, dar până la urmă se dovedește că cele mai urâte zvonuri despre înțelegerile secrete dintre cei doi sunt în totalitate adevărate. Dovada este chiar trădarea USL și ALDE, ambele girate de Băsescu, în favoarea PPE.

Crin Antonescu este un tampon trist dar necesar pentru a facilita reapropierea lui Băsescu și Blaga. Dar pe față cei doi aliați recenți se justifică spunând că au ales răul cel mic pentru a evita răul cel mare, adică chiar pe Traian Băsescu, păpușarul ce trage sforile pe care joacă pe amândoi...

Și cine este acest Traian Băsescu, marele artizan al celei mai grave crize politice din ultimul sfert de veac? Un autocrat notoriu, cu aspect înșelător de președinte de republică subordonat Parlamentului, sub oblăduirea căruia România a căzut nouă poziții în clasamentul mondial al Democracy Index 2011, numai în ultimul său mandat, între 2008 și 2011. Adică, practic, pe ultimul loc din UE.

Aranjamentele celor doi ”lideri” distrug nu numai formațiunile proprii, n-ar fi așa mare pagubă căci partide au mai fost și vor mai fi, dar lezează grav întreaga națiune, prin încercarea de a o îmbrânci prin aceste manevre de culise direct înapoi la răul cel mare: Traian Băsescu.