KLAUS IOHANNIS şi-a asumat dezastrul lui TRAIAN BĂSESCU în ziua vânzării PNL
Fuziune PNL-PDL. Dacă urmărim cu atenţie discursurile de sâmbătă, vedem că nimeni din noua Alianţă DA nu spune ceva de rău de Traian Băsescu şi se comportă de parcă singurul moment negativ din politica românească a ultimului deceniu a fost reprezentat de venirea la putere a PSD-ului.
Fuziune PNL-PDL. Sâmbătă, în aplauzele sutelor de delegaţi reuniţi la Palatul Parlamentului, PNL şi PDL au decis formarea Alianţei Creştin Liberale şi fuziunea PNL-PDL, eveniment care ar urma să aibă loc mult după alegerile prezidenţiale din luna noiembrie. Congresul a fost precedat de întâlnirile separate ale delegaţilor PNL şi PDL, care au adoptat toate documentele necesare oficializării parteneriatului dintre cele două partide.
Oricum, aşa cum reiese din statutul adoptat de delegaţi, viitorul mare partid de dreapta seamănă mai mult cu o structură incoerentă și greu de condus, în care autoritatea unei instituții centrale este dublată de alte două și în care toți liderii PDL și PNL își vor păstra neatinse pozițiile. Indiferent de ce au declarat liderii liberali şi democrat-liberali, miza principală a asocierii celor două partide rămâne o victorie în lupta pentru Cotroceni, adică o încercare de a asigura că succesorul lui Traian Băsescu provine din rândul celor loiali şefului statului.
Citeşte şi: Fuziunea PNL-PDL anunță o rupere a PDL
Candidaţi preşedinţie 2014. Revenind însă la cogresul de sâmbătă, aşa cum era normal, el a fost presărat de discursuri triumfaliste în care Klaus Iohannis, Vasile Blaga sau Cătălin Predoiu au încercat să explice de ce noul PNL va reprezenta cea mai mare forţă politică din România anilor viitori. Iohannis a încercat să-şi cimenteze imaginea de neamţ care tace şi face, el declarând că doreşte din partea colegilor mai puţină gălăgie şi mai multă sobrietate. Vasile Blaga, care deşi a spus că are PDL-ul în suflet, a fost amfitrionul votului care va scoate teoretic identitatea liberal-democraţilor din spaţiul politic autohton. Cât despre Cătălin Predoiu, discursul acestuia s-a centrat mai mult în jurul luptei electorale pe cale să înceapă, el promiţându-le delegaţilor că vor face Crăciunul la Cotroceni.
Însă, toţi cei care au fost la tribună au preferat să evite un subiect de maximă importanţă, şi anume modul în care noua construcţie de dreapta se raportează la ce a făcut în ultimul deceniu actualul ocupant al fotoliului prezidenţial. Dacă urmărim cu atenţie discursurile de sâmbătă, vedem că nimeni din noua Alianţă DA nu spune ceva de rău de Traian Băsescu şi se comportă de parcă singurul moment negativ din politica românească a ultimului deceniu a fost reprezentat de venirea la putere a PSD-ului.
Dacă o astfel de atitudine poate fi de înţeles atunci când vine din partea reprezentaţilor PDL, nu acelaşi lucru se poate spune despre liberali, care pâna acum o jumătate de an încă mai erau parte a USL şi a actualei puteri. Se pare însă că de atunci, cei din PNL şi-au schimbat poziţia cu 180 de grade, încercând din răsputeri să se prezinte drept cel mai activ partid de opoziţie din România. De la ruperea alianţei, liberalii au stat la baza unei moţiuni de cenzură şi mai multor moţiuni simple, în timp ce liderii partidului i-au tot atacat pe foştii colegi din USL. În schimb, atunci când în dezbaterile publice la care participau se ajungea la subiectul Traian Băsescu, liberalii prezenţi spun repede că acesta nu mai este o problemă şi că acesta va pleca oricum de la Cotroceni în câteva luni.
Citeşte şi: Candidaţi preşedinţie 2014. De ce votul PNL privind demisia lui TRAIAN BĂSESCU este aproape irelevant
În final, congresul de sâmbătă constituie dovada supremă a ipocriziei liberalilor, care acum şi-au asumat indirect un deceniu de regim Băsescu, deşi până acum câţiva ani singurul mesaj al PNL-ului era că liderul de la Cotroceni reprezintă o catastrofă pentru România. Se pare însă că vremurile se schimbă şi că cei mai mari adversari pot deveni cei mai mari aliaţi, păcălindu-i în acest timp pe votanţii care în 2012 au dorit o schimbare reală şi profundă a modului în care se face politică în ţara noastră.