Măcelul PDL-PMP-FC asigură o victorie zdrobitoare a PSD la europarlamentare

Treptat, principalele partide din România încep să se pregătească pentru alegerile europarlamentare ce vor avea loc pe data de 25 mai. Dincolo de alcătuirea listelor şi de desemnarea echipelor de campanie, toată lumea elaborează strategii în legătură cu poziţionarea în raport cu ceilalţi competitori în speranţa obţinerii unui scor mai bun în alegerile pentru Parlamentul European.

În acest context, INSCOP Research a făcut luni public un sondaj de opinie în legătură cu poziţionarea românilor faţă de alegerile europarlamentare şi faţă de referendumul pentru revizuirea Constituţiei. Cercetarea, comandată de cotidianul Adevărul, şi-a propus astfel să analizeze nu intenţiile de vot ale românilor, ci participarea lor la urne.

Astfel, în condiţiile în care cei de la INSCOP au mers pe varianta organizării simultane celor două scrutine, 31,5% din respondenţi au declarat că se vor prezenta cu siguranţă la vot. Totodată, 24,1% dintre cei chestionaţi au răspuns că probabil se vor duce la urne, în timp ce 20,9% nu s-au hotărât încă în ceea ce priveşte participare lor la scrutinul pentru PE.

Pornind de la ideea că mobilizarea electoratului va juca un rol central în prestaţiile partidelor în alegerile europarlamentare, fiecare actor politic important implicat în alegerile pentru PE prezintă o serie de avantaje şi de dezavantaje, date atât de dinamica jocului politic cât şi de situaţia sa internă.

În primul rând, cel mai bine plasat rămâne PSD-ul condus de Victor Ponta. Cel mai mare partid din ţara noastră se bucură de sprijinul electoratului de stânga, care conform celor de la INSCOP este şi cel mai probabil să se prezinte în număr mare la urne în luna mai. După aproape doi ani de guvernare în care lucrurile au început să meargă bine în România, prestaţia guvernului condus de Victor Ponta s-a tradus în încrederea de care liderul executivului şi partidul său se bucură în ochii alegătorilor. Pe lângă sprijinul populaţiei, social-democraţii mai au şi un alt atu, din moment ce vorbim despre cel mai bine organizat partid din ţara noastră..

Pe de altă parte, principalul partener din USL al PSD-ului nu se poate lăuda că are asemnea avantaje. PNL-ul nu are în prezent capacitatea de mobilizare a PSD, fapt ce va atârna greu în alegerile pentru PE. Încercările din ultimele luni ale lui Crin Antonescu de a face ca cele două partide să participe la europarlamentare pe liste comune devin astfel uşor de înţeles, din moment ce liderul liberal ar fi vrut ca aparatul de partid al PSD să mai tragă încă o dată pentru partidul său.

Cu toate acestea, cea mai importantă influenţă în ceea ce priveşte participarea românilor la vot şi rezultatul final al europarlamentarelor o au partidele de dreapta din opoziţie şi lupta ce se duce între ele în perioada următoare. Ostilităţile au început odată cu plecarea Elenei Udrea de la PDL la PMP, mişcare de natură să clarifice poziţionarea partidelor din opoziţie faţă de Traian Băsescu. După congresul de anul trecut, liderul de la Cotroceni s-a despărţit de PDL, dar anumiţi politicieni loiali lui au rămas în partid.

Pe termen lung, plecarea aripii Udrea poate reprezenta pentru PDL o oportunitate, mai ales că prin aceaste demisii din partid se clarifică odată pentru totdeauna natura relaţiei dintre democrat-liberali şi Traian Băsescu. Pe de altă parte, partidul condus de Vasile Blaga va rămâne, pe termen mediu şi scurt, slăbit de dezertările ce au loc zilele aste. Acum, după semnalul dat de Elena Udrea şi cei 15 parlamentari care au urmat-o, ne putem aştepta şi la un val de demisii din PDL venite din partea aleşilor locali. Pentru o formaţiune politică care acum câţiva ani era considerată drept „Partidul Primarilor”, pierderea oamenilor din teritoriu reprezintă o lovitură greu de contrabalansat până la alegerile din primăvară. Un PDL destructurat parţial va avea probleme mari în mobilizarea electoratului, dar pierderile democrat-liberalilor nu reprezintă automat un plus pentru PMP.

Săptămâna trecută, strategii de la Cotroceni au încercat să creeze un val în urmă căruia Mişcarea Populară să iasă din mlaştina intenţiei de vot de sub 5% în care partidul se zbate de la formare. De la demsiile consilierilor lui Traian Băsescu şi terminând cu transferul Elenei Udrea, popularii au deschis lupta nu cu USL-ul, ci cu PDL-ul. Partidul Mişcarea Populară, la fel ca şi Forţa Civică, au însă probleme în a câştiga încrederea electoratului, noul partid prezidenţial fiind încă departe de visele lui Traian Băsescu atât din punct de vedere al voturilor pe care le poate strânge cât şi din perspectiva capacităţii sale de a mobiliza alegătorii. În esenţă, lupta dusă în prezent între PDL, PMP şi FC reprezintă un joc cu sumă nulă, din moment ce singurul rezultat previzibil este acela că electoratul de dreapta ce nu votează cu PNL va rămâne dezorientat.

În aceste condiţii, o parte importantă a românilor care ar fi votat altceva decât PSD sau PNL va rămâne acasă, caz în care capacitatea de mobilizare a social-democraţilor va fi hotărâtoare. Una este, să zicem, să ai capacitatea de a aduce la vot un milion de oameni atunci când la urne se prezintă zece milioane de alegători şi alta este să ai acelaşi milion de voturi la o prezenţă mult diminuată. Astfel, tocmai datorită avantajului relativ pe care social-democraţii îl au în faţa celorlalţi candidaţi, se creează premisele unei victorii absolute a PSD-ului la alegerile pentru Parlamentul European.