Menţinerea regimului Băsescu îl doare pe Antonescu la inimă, nu şi la conştiinţă
După ce Klaus Iohannis, actualul preşedinte al PNL, a declarat deunăzi într-o surprinzătoare schimbare de direcţie că referendumul de demitere din 2012 a fost nu numai inutil şi prost pregătit dar şi la limita Constituţiei, fostul preşedinte al aceluiaşi partid a dat ochii peste cap a leşin, în direct şi la o oră de vârf, la România Tv.
Toţi românii care au ieşit în 2012 la vot doar pentru a-şi vedea voinţa sfidată şi votul anulat, vor fi aflat cu deosebit amuzament că declaraţia fostului său protejat, care-l împinge încet, dar sigur în afara legii, i-ar fi provocat lui Antonescu „o strângere de inimă”. Nu este vorba de orice palpitaţie, ci una pe care Crin Antonescu o experimentează în calitatea sa de simplu alegător, vorba domniei sale un „potenţial votant”, care nu se simte „insuflat” şi motivat să-l voteze pe Klaus „cu toată inima”... Surpriza maximă va fi aceea când Antonescu va descoperi şi el că nu va fi nevoit să-l voteze pe Iohannis ci pe Elena Udrea...
CITEŞTE ŞI: Modelul comun în PDL şi PNL: dictatura
În rest, totul rămâne cum s-a stabilit când Iohannis i-a făcut vânt lui Antonescu din prezidiu spre băncuţa de simplu membru fără putere de decizie: Crin Antonescu insistă aiuristic despre inexistenţa unei trădări a lui Iohannis, ceea ce reprezintă doar o problemă a sa proprie, dar şi despre inexistenţa unei înţelegeri cu Iohannis, care deja este problemă publică, deci şi a noastră. Înţelegerea dintre cei doi este cam greu dacă nu chiar imposibil de negat post festum, din moment ce o mare parte a acesteia a fost publică şi întărită prin declaraţii clare, din ambele părţi. Termenii precizaţi public ai acestei înţelegeri dădeau partidul pe mâna lui Iohannis, lăsând candidatura la prezidenţiale în continuare în seama lui Antonescu. Azi, Iohannis este şi preşedinte şi candidat, dar Antonescu se ascunde cu capul în nisip şi consideră că dacă neagă în acest fel o evidenţă ruşinoasă, aceasta se va resorbi sau noi, ceilalţi, vom fi loviţi de un fenomen de amnezie în masă. Unei astfel comunicări stângaci-manipulatoare nici nu mai merită să-i răspunzi argumentat ci, cel mult, să-i indici adresa înregistrării de pe Youtube, un document care ilustrează fără doar şi poate reacţia de nervi şi surprindere pe care avut-o însuşi Crin Antonescu când a aflat că Iohannis l-a scos din cărţile politice.
CITEŞTE ŞI: VICTOR PONTA: Blaga şi Iohannis, "Păcală şi Tândală", doi politruci care nu înţeleg nimic
Ştirile orei
habar n-ai tu,cretinule,basistule..
nu e paine,e chiar cozonac
mangafaua a ramas in China,vrea sa se faca pioner..
te astept in chilia magraonului..
pa,tu...
PS:ce prost e ala,canciautorul,el nici nu stie ca tu lucrezi la SRR
de "saraca "Catalina nu am zis nimic...
betiv este probabil cineva din famila ta,desprea altii n-ai de unde sa stii
despre mila....posibil dupa faliment,ti-au dat Palada si Sultanescu un os de ros
tu il simti la gust, ca pe carne
Miercuri, în faţa camerelor de luat vederi, premierul Victor Ponta şi-a asumat categoric şi în nume personal negocierile pentru portofoliul dezvoltării regionale. „În urma unor negocieri extrem de lungi si extrem de complicate, în conditiile în care România nu putea sa păstreze agricultura, pentru că nicio ţară nu-şi va pastra portofoliul avut anterior,
eu am obţinut
pentru România, nu pentru Guvernul României, nu pentru un român,
am obtinuţ pentru România
cel mai important portofoliu din CE pentru noi - sigur, alte ţări au alte opţiuni - dar Dezvoltarea regională înseamnă toate fondurile, programele de coeziune si structurale în perioada 2014-2019”.
de Rodica CIOBANU Publicat la: 03.09.2014
Cum să nu iubească Victor Ponta China? Acolo, s-a bucurat de amorul clandestin cu Daciana, acolo s-a însurat cu ea în 2007, acolo, orice ar face la el acasă, este onorat ca oaspete de seamă şi, tot acolo, este mai înalt decât toţi.
Foto: Mediafax Foto
„Nu am deloc sentimente de mare iubire faţă de Statele Unite ale Americii. Prefer China”, declara dl Ponta în 2005, într-un interviu pentru Gândul. Era la a doua vizită la Beijing, după cea din mai 2004, în care, împreună cu Daciana Sârbu, condusese o delegaţie de 55 tineri politicieni români, tot atâţia câţi ani număra prietenia cu poporul chinez. I-a plăcut atât de mult că s-a cerut şi anii următori, între 2004 şi 2014, zburând spre ţara sa de suflet de opt ori. Preferinţa sa are - aşa cum se vede şi în coperta de pe pagina oficială de Facebook, unde soţii Ponta zâmbesc tandru, cu spatele la Marele zid – o importantă componentă romantică, sentimentală, China trezindu-i premierului amintiri dulci. Amorezat şi nedivorţat, aici a evadat câţiva ani la rând, cu Daciana, în minivacanţe deghizate în vizite de partid şi parlamentare, aici, într-un sejur de miere, s-a căsătorit civil a doua oară, la Ambasada României din Beijing. Iubirea l-ar fi putut ajunge oriunde, chiar şi la Washington, dacă tinerii pesedişti şi-ar fi găsit omologi socialişti pentru schimburi de experienţă, însă aprecierea entuziastă faţă de un partid comunist şi faţă de felul în care acesta „a condus poporul pe calea socialismului” nu l-ar fi putut lovi în altă parte.