O clarificare absolut necesară asupra imunității prezidențiale

Dincolo de gestul de curaj evident, clarificarea este absolut necesară și face trimitere la un abuz în formă repetată. Avocatul senatorului social-democrat, Lucian Bolcaș a declarat că procurorul care a decis suspendarea dosarului până la terminarea mandatului de către președintele Traian Băsescu a greșit când a apreciat că acesta se bucură de imunitate. A greșit, zice și noi și ar trebui ca superiorii săi să-i evalueze competența sau, în acest caz, lipsa acesteia.

Într-adevăr, imunitatea prezidențială așa cum este circumscrisă în Constituție, pune semn de egalitate din acest punct de vedere între președinte și senatori sau deputați. Imunitatea acestuia nu poate fi cu nimic deosebită de imunitatea de care se bucură parlamentari. Detalierea acestei probleme nici măcar nu ar trebui făcută de un procuror și de experți constituționali. Ca să nu mai vorbim că imunitatea absolută, așa cum a fost statutată în repetate rânduri tot în legătură cu Băsescu, este o aberație absolută.

Acest fel de imunitate, a unui individ așezat deasupra legii penale, nu poate exista, este o pervertire extremă a legii în litera și spiritul ei, un abuz de natură să nască haos și încălcarea normelor democratice. Dacă acceptăm că există fie și un singur individ în această țară care poate să lovească, să fure, să amenințe sau chiar să ucidă, cu scuza funcției pe care o apucă, înseamnă să negăm din start și să tăiem de la rădăcină chiar principiul ultim care stă la fundamentul unei societăți și al unui stat civilizat: nimeni nu este mai presus de lege.

Amânarea cercetării până la terminarea mandatului este o tâmpenie fără margini și simțul măsurii. Este evident pentru oricine că dacă se admite o astfel de excepție, individul cu pricina poate profita de această breșă și deșira structura democratică a societății până acolo încât să-și amâne sine die încetarea mandatului, caz în care și-ar amâna în același fel și răspunderea în fața legii. Este nu numai o prostie și o dovadă de incompetență profesională. Este dovada ultimă – pentru cine mai avea nevoie de aceasta – că societatea și democrația românească au ajuns în stare de asediu, periclitate de singurul cetățean care se consideră mai puternic decât Legea. Clarificare acestei grave probleme se impune cu cea mai mare urgență!