Ponta le încurcă socotelile amatorilor de sărituri cu parașuta

Rămasă fără justificarea gestului, cântăreața de politică populară a președintelui ar fi rămas și ea suspendată între nori, cu acel zâmbet forțat al cuiva luat pe nepregătite. Elena Udrea ar fi fost nevoită să deruleze înapoi filmul circotecii, să-și împacheteze parașuta, să sară în avion și să se ducă acasă. Nu ne facem iluzii că s-ar fi mulțumit cu asta, dar parcă e mai bine să duci pantofi cu toc la sinistrați decât să salturi sportive și costisitoare, în condițiile în care mulți dintre români încă n-au uitat și nu și-au revenit din măsurile de austeritate impuse de guvernul Boc&Băsescu.

Pe de altă parte, declarația lui Victor Ponta privește PSD și miniștrii săi. Nu are nimic constrângător pentru ceilalți jucători politici, poate doar din punct de vedere moral. Decizia de întrerupere a campaniei, în aceste zile în care avem județe întregi cărora numai de europarlamentare nu le arde, e bună, chiar și la acest nivel simbolic. Ce-ar fi să folosească toți această pauză pentru a reconsidera cu ce fel de strategie abordează campania electorală, mai ales cu o mare parte a țării în calamitate naturală, cu oamenii privind spre clasa politică și spre autorități. Domnul Vasile Blaga se vaită că el și-a făcut datoria destul, înșirând tot pomelnicul de inundații de care a avut parte cât a fost în guvern. Toate bune și frumoase, dar a devenit deja obositor miștoul pedelist, cu barca împinsă pe uscat, căci, în definitiv, nici pe domnia sa nu ținem minte să-l fi văzut cu labe de gâscă și ochelari de scufundac, până la gât în ape. Mai crem spre maro este situația pentru Elena Udrea, a cărei campanie era bazată doar pe poze și acțiuni șocante, căci se vede rămasă fără parteneri de distracție, iar, din perioada de ministeriat, nu prea are amintiri a la Blaga, asta dacă facem abstracție cu recentele dezvăluiri despre interimatul său la Mediu, răstimp scurt, dar suficient, pentru a direcționa niște fonduri de mediu, printre altele pentru parcul faimoasei comune Nana, purtătoarea de moșie prezidențială. Ce s-ar face moșierul modern, nu-i așa, dacă n-ar avea lângă ogradă un parc special de zonă rurală, măcar două trei alei comunale, acolo, plantate cu tei și alte iasomii, numai bune să-l scoată din stresul și alienarea tractoarelor și altor asemenea utilaje...