SFÂNTA PARASCHEVA, 14 octombrie: Ce NU e bine să faci astăzi

Numele Cuvioasei înseamnă în limba greacă "Vineri", iar unii cercetători consideră că "Sfânta Vineri" provine din cultul zeiţei romane Venus, care în mitologia romană era zeiţa justiţiară.

Şi în mitologia românească, "Sfânta Vineri" este o divinitate intransigentă, justiţiară, fiind imaginată în chip de văduvă foarte bătrână şi aducătoare de năpastă, iar când devine ocrotitoare, poartă chipul unei bătrâne veghetoare la sănătatea oamenilor şi la fertilitate.

În popor, Sfânta Parascheva este percepută ca fiind "mare la trup şi urâtă la chip", dar cu un suflet bun, pentru că-i fereşte pe oameni de boli, de grindină, trăsnet şi pe copii îi apără de deochi. De aici, de la această percepţie, i se mai spune şi Sfânta Vineri.

În această zi nu se mănâncă de dulce, nu se lucrează şi se dă de pomană pentru sufletele celor adormiţi. La ţară, în această zi, bătrânii nu făceau nici focul în sobă, pentru a nu atrage asupra casei lor nenorociri.

În tradiţie se spune că fetele care cos şi care spală în ziua Sfintei Parascheva vor rămâne nemăritate. Se spune că există pericolul bolilor de ochi şi durerilor de cap. Bătrânii spun că pot să apară negi la mână.

Cu toate că este o zi în care se ţine post, fructele închise la culoare, respectiv nuci poame în formă de cruce, dar şi pepenele roşu, pentru că amintesc de sacrificiul martiric.

Mai mult, se spune că în apropierea zilei de 14 octombrie, Sfânta Parascheva se arată în visele multora, uneori pentru alinarea celor bolnavi sau în suferinţe sufleteşti, alteori pentru a-i dojeni pe cei care fac rău.

Tot în această zi, se prezice vremea. Se spune că dacă este o zi frumoasă sau mohorâtă, la fel vor fi şi celelalte sărbători de peste an. Şi ciobanii anticipează vremea în funcţie de mioarele lor, dacă acestea stau adunate una lângă cealaltă, este semn că va urma o iarnă grea.

Numită "luminătoarea casnică a Moldovei", ea este cea mai bătrână sfântă dintre surorile ei, care protejează femeile căsătorite şi pe care le ajută la naştere, care căsătoreşte fetele şi poartă de grijă animalelor sălbatice.

Imaginaţia populară nu cunoaşte limite atunci când vine vorba de Sfânta Parascheva, astfel că, în popor se credea că aceasta ar poseda la curţile ei un căţel de pază cu trup de fier şi dinţi de oţel, numită în mituri Leica-Boldeica. Oamenii din popor credeau că aceasta umblă îmbrăcată în alb sau, negru şi locuieşte în munţi, în păduri sau în ostroavele mării, în cer, în lumea cealaltă.

În această zi, femeile însărcinate trebuie să împartă bucatele lor copiilor sărmani pentru a avea o naştere fără dureri şi pentru ca Sfânta să le păzească copii de deochi şi boală. Mai mult, se spune că persoanele care nu pot avea copii trebuie să se roage la Sfânta Paracheva pentru o minune, pentru a mijloci în fața lui Dumnezeu cauza respectivă.

Sfânta Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea, în satul Epivat din Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol. Se spune că, pe cand avea 10 ani, Cuvioasa Parascheva a auzit într-o biserică cuvintele Mântuitorului: "Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34).

Aceste cuvinte o fac să-şi dăruiască hainele sale săracilor.

După o vreme, se retrage în pustie. Urmând sfaturile unor vieţuitori aleşi, se îndreaptă spre ţinutul Pontului, oprindu-se la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va rămâne cinci ani. De aici a plecat spre Ţara Sfântă, în dorinţa de a-şi petrece restul vieţii în locurile sfinte. După ce a vazut Ierusalimul, s-a aşezat într-o mănăstire de călugăriţe în pustiul Iordanului.

Din puţinele ştiri privitoare la viaţa ei, aflăm că într-o noapte, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părinteşti. Sfântul Varlaam scrie în Cazania sa: "Să laşi pustia şi la moşia ta să te întorci, ca acolo ţi se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit".

Citeşte şi: Tragedie la moaştele Sfintei Parascheva: O femeie a murit în timp ce se afla la coadă

Sfânta a fost îngropată ca o străină, iar moaştele i-au fost descoperite ulterior, când unor creştini li s-a arătat în vis sfânta care le-a zis să-i dezgroape osemintele pământeşti. Moaştele sale au fost găsite întregi şi neputrezite, fiind depuse în biserica Sfinţilor Apostoli din satul Epivat, pentru închinare şi cinstire. Acolo au stat timp de 175 de ani.

În anul 1223, ţarul româno-bulgar Ioan Asan al II-lea a strămutat moaştele Sfintei Parascheva la Târnovo, în Bulgaria. Din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, cultul Sfintei Parascheva a trecut şi la nordul Dunării, în cele trei ţări române.

În 1393, după ce Bulgaria a căzut în mâinile turcilor, moaştele sale au fost dăruite, pentru trei ani, lui Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti (1386-1418), ca apoi să ajungă în Serbia, la Belgrad, unde au rămas timp de 125 de ani. După ce turcii au ocupat şi Serbia, moaştele sale au fost duse la Constantinopol, unde au fost răscumpărate de Patriarhia Ecumenică cu 12 mii de ducaţi de aur, rămânând în catedrala patriarhală din Fanar timp de 120 de ani. În 1641, însă, acestea au fost dăruite domnului Moldovei, Vasile Lupu, drept recunoştinţă a achitării datoriilor Patriarhiei către turci.

În acelaşi an, moaştele Cuvioasei Parascheva au ajuns la Iaşi, fiind aşezate cu cinste în biserica recent zidită, cu hramul Sfinţii Trei Ierarhi. Acolo au stat până în decembrie 1888, când au fost scăpate ca prin minune de la un incendiu, fiind mai târziu transferate în noua Catedrală mitropolitană din Iaşi, unde se află şi astăzi.

Citeşte şi: MINUNILE Sfintei Parascheva, cuvioasa care vindecă boli şi lecuieşte suflete