STUDIU: Pământul se află în pragul unui nou fenomen de DISPARIŢIE în MASĂ

Acest al şaselea fenomen de dispariţie în masă nu poate fi pus însă pe seama unei catastrofe naturale, ci are cauze exclusiv antropice. Coordonatorul acestui studiu, Rodolfo Dirzo, profesor de biologie la Universitatea Stanford, descrie situaţia din prezent a biosferei drept un proces de scădere antropică a biodiversităţii.

Începând cu secolul XVI, peste 320 de specii de vertebrate terestre au dispărut. În prezent, la nivel mondial, între 16% şi 33% din rândul speciilor de vertebrate sunt ameninţate cu dispariţia sau sunt în curs de dispariţie. Mamifere mari, precum elefanţii, rinocerii sau urşii polari se numără printre speciile intrate declin, un trend similar celor înregistrate în celelalte procese de dispariţii în masă.

Deşi aceste specii reprezintă un procent relativ mic din biosferă, pierderea lor va declanşa un efect de domino de-a lungul lanţului trofic, efect ce va fi resimţit chiar şi la capătul acestui lanţ, de către om.

Spre exemplu, un experiment desfăşurat în Kenya a urmărit excluderea a trei specii de animale - zebrele, girafele şi elefanţii - dintr-o regiune, pentru a observa care sunt efectele absenţei acestor animale din respectivul ecosistem. În lipsa acestor rumegătoare mari, iarba şi vegetaţia pitică, de savană s-au extins, iar nivelul de compactare a solului a scăzut. Animalele mici se puteau adăposti în această vegetaţie, iar prădătorii nu mai puteau vâna cu aceeaşi eficienţă. În consecinţă, numărul rozătoarelor purtătoare de boli din regiune s-a dublat, fapt care constituie o ameninţare pentru sănătatea oamenilor.

Populaţia umană a planetei s-a dublat în ultimii 35 de ani. În aceaşi perioadă, numărul nevertebratelor a scăzut cu 45%. La fel ca şi în cazul vertebratelor, această scădere are drept principale cauze pierderile de habitat şi schimbările climatice.

Dispariţiile în masă sunt perioade din istoria biologică a planetei în care un număr anormal de specii dispar simultan sau într-o perioadă scurtă de timp.

Cea mai severă dispariţie în masă s-a produs la sfârşitul Permianului, în urmă cu 252 de milioane de ani, când nu mai puţin de 96% din speciile marine şi 70% din vertebratele terestre au dispărut. Această dispariţie, alături de cea din Cretacic-Terţiar sunt cele mai mari mari fenomene de acest tip din cele cinci cunoscute.

Dintre cele cinci fenomene de dispariţie în masă cunoscute, cea din Cretacic-Terţiar (K-T), produsă în urmă cu 66 de milioane de ani, este cea mai cunoscută, fiind cea răspunzătoare de dispariţia dinozaurilor. În cadrul acestei dispariţii în masă, 75% din speciile biosferei au încetat să mai existe.

Cea de-a treia mare dispariţie din istoria planetei este cea din Ordovician-Silurian (în urmă cu 450 - 440 de milioane de ani) când biodiversitatea a scăzut cu 60%. În acea perioadă, viaţa pe Pământ era concentrată în oceane, iar printre vieţuitoarele care au dispărut se numără trilobiţii, brahiopodele şi graptoliţii.

La sfârşitul Denovianului, în urmă cu aproximativ 374 de milioane de ani, au dispărut 19% din familiile de animale şi plante şi respectiv 50% din genurile de vieţuitoare. Cea de-a cincea dispariţie în masă (ca importanţă) s-a produs în Triassic-Jurassic, în urmă cu 201 milioane de ani, când s-a pierdut 50% din biodiversitatea faunei şi florei terestre.