5 mize din spatele anuntului lui Victor Ponta

1.     Victor Ponta anunta, pentru prima data, ca nu este strain de lupta pentru alegerile prezidentiale din toamna. La 13 ani de la intrarea in politica, Ponta defineste miza acestei competitii prezidentiale prin finalizarea tranzitiei de la comunism la o societatea europeana. Daca ar candida si daca ar castiga, Ponta ar fi primul presedinte necomunist din istoria Romaniei, ceea ce, dupa 25 de ani de la Revolutia din 1989, ar fi un lucru remarcabil. Si, pana la urma, din toate optiunile disponibile, Ponta ar fi singurul care s-ar incadra la aceasta categorie (el si doamna Udrea, de fapt, dar nu cred ca Elena Udrea chiar are sanse reale de castig la vreo competitie de acest nivel, fara nici o suparare).

2.     Lupta acestui an nu trebuie sa fie doar una intre persoane, ci o lupta intre generatii. Nu este Ponta vs Basescu, sau PSD vs PDL. Este lupta unei generatii formate dupa comunism impotriva mentalitatilor care au rezistat in post-comunism timp de un sfert de veac. Victoria acestei generatii ar insemna demantelarea unor retele de putere si de influenta construite si consolidate in ultimii 25 de ani si ar insemna sansa unui nou inceput in foarte multe domenii. Romania post Basescu poate fi o Romanie in care se schimba doar oamenii, dar mecanismele raman aceleasi, caz in care ne putem face deja bagajele cu totii. Sau poate fi o Romanie diferita, cu alte reguli, cu alte mecanisme, mai democratice, mai deschise. La fel, societatea – poate continua sa fie la fel de inchistata, intunecata si plina de ostilitate, sau poate redeveni una mai normala, cu mai multa liniste si demnitate, cu mai mult echilibru si corectitudine.

3.     Semnalul este dat si catre generatia tanara. O generatie care poate sa reia parcursul generatiilor tinere din ultimii 25 de ani si care, pe rand, au trecut de la entuziasm la cinism si resemnare, in foarte scurt timp, abandonand nu doar interesul pentru politica, dar si interesul pentru viata publica si pentru societate. O societate poate fi mai puternica daca noile generatii decid sa se implice, sa devina mai active civic, sa isi asume constient mize si teluri concrete in legatura cu soarta comunitatii din care fac parte. Or, actualei generatii de tineri, Ponta le transmite ca viitorul este al lor, nu al celor de pana acum, al celor proveniti din comunism si care, de fiecare data, le explica ce si cum trebuie facut. Angrenarea tinerilor intr-un proiect de dezvoltare pentru Romania este un pariu pe care nimeni nu a reusit sa-l castige in ultimul sfert de veac, nu pe deplin oricum. Ramane de vazut daca semnalul dat acum va fi receptat altfel. Ponta este, pana la urma, cel mai tanar lider de partid, cel mai tanar premier si poate deveni si cel mai tanar presedinte...

4.     Miza acestui an este definita de Ponta prin propria sa cariera politica. El stie ca nu poate da inapoi nici un pas. A fost mai rapid si mai performant decat altii din generatii mai in varsta, a preluat PSD la 38 de ani si Guvernul la 40 de ani. Orice pas gresit poate insemna finalul carierei sale politice. Remarcabil este ca omul politic Victor Ponta decide sa nu faca nici un pas inapoi si ca pare a avea curajul acceptarii unor provocari mai mari si mai intense decat multi alti lideri politici, mult mai experimentati decat el. Un astfel de gest este, cu siguranta, facilitat de context. Nu a vrut sa candideze in 2010 la presedintia PSD, dar contextul i-a dat aceasta sansa. Nu ar vrea nici acum sa candideze, dar parasirea USL de catre Crin Antonescu creeaza, iarasi, un context si o oportunitate.

5.     Partidul Social Democrat se vede in fata unei provocari istorice. Cu un scor fabulos in sondaje (orice e in jur de 40% este incredibil de mult), cu functii oficiale mai multe ca oricand, cu premier si guvern, cu lideri judeteni in jumatate din tara, cu sansa unei victorii importante la europene; dar si cu anchete fara precedent, cu lideri locali vulnerabili si cu sentimentul ca sunt asediati de o justitie care numai independenta nu pare... In acest context, liderii social-democrati sunt fortati, la randul lor, fie sa mearga inainte, impreuna cu liderul lor, spre un viitor in care nu vor mai functiona cararile si obiceiurile de pana acum, fie sa renunte, pe parcurs, la tot. Drumul spre viitor este, evident, plin de incertitudini si de nesiguranta. Pentru PSD, finalul tranzitiei post-comuniste poate insemna finalul unui stil de a face politica, sau sansa unui nou inceput. Partidul e format din oameni de toate felurile – PSD este, din acest punct de vedere, un fel de mica Romanie, cu esantioane din toate categoriile. Sansa unui nou inceput, mai aproape de modelul occidental de a face politica, se aplica asadar si PSD-ului in egala masura. Depinde doar de el sa accepte aceasta sansa si sa o valorifice.

In context, nu pot sa nu remarc inadecvarea tot mai mare a unor oameni pe care, altadata, romanii se bazau, precum Crin Antonescu. Nu stiu daca stiti, dar grija mare de azi dimineata a presedintelui PNL era ce a declarat un consilier al premierului! Mare problema, intr-adevar, o problema ce tine de nivelul de om de stat la care aspira prezidentul liberal.

Romania este in plin proces de destructurare a retelelor de putere din trecut. Ce se va alege in urma acestui proces, vom vedea dupa ce Traian Basescu va iesi la pensie, post noiembrie.

Singura mea speranta este ca, in paralel cu toata aceasta lupta de putere, guvernarea sa isi continue linia decenta si echilibrata, din prezent, care arata ca se pot lua masuri rationale chiar si intr-un an electoral. Dupa ce, in 2012, s-a putut pastra un echilibru intre politica si guvernare, sper ca 2014 sa contina acelasi echilibru – de el depinde iesirea cu bine dintr-un ciclu electoral incredibil de erodant...

Dan Sultanescu, politolog, www.infopolitic.ro