7 curiozităţi EXCEPŢIONALE despre creierul uman

Creierul uman rămâne încă o enigma pentru cercetători, neurologi, anatomişti, medici şi pentru lumea întreagă. Se spunea că ne folosim doar o parte din creier, încă nu se ştie exact cât, însă ce se întâmplă cu restul nefolosit? Sau ce anume din posibilul comportament sau simţuri ori interpretări se ascund în acele zone? Cum am putea explica patologiile nervoase şi neurologice, bolile mintale sau, de ce nu, inteligenţa? Am putea-o influenţa, prin manipularea materiei nervoase? Creierul ascunde multe mistere şi, în încercarea de elucidare şi descoperire a acestora, sunt câteva curiozităţi exceptionale care au ieşit la iveală. Vă prezentăm unele dintre cele mai interesante lucruri pe care le ştim despre creier.

7 lucruri pe care nu le stiai despre creier

1. Creierul, mai rapid ca... gândul?

Se spune că gândul are una dintre cele mai mari viteze şi totuşi... Să vă dau un exemplu, pentru a întelege mai clar: mergând, se întâmplă, uneori, să te împiedici şi, în mai puţin de o secundă, corpul tău reuşeste sa se si redreseze, deci el in mai putin de o secunda interpreteaza toate modificarile tridimensionale ale echilibrului si reuşeşte să identifice organele care ar putea interveni în refacerea acestui echilibru postural, trimiţându-le şi semnalele pentru mişcările necesare. Abia după ce ţi-ai reglat echilibrul te dezmeticeşti şi îţi dai seama că te-ai împiedicat şi era să cazi. Mecanismele sunt foarte complexe, undeva, în urechea internă, se alfă organele responsabile de echilibru, cel puţin al capului, dar, la nivel cerebral, există organe nervoase specializate în menţinerea echilibrului întregului corp etc. Ideea este că noi ar trebui să cititm tratate întregi, pentru a întelege funcţia echilibrului, o funcţie cu care creierul lucrează în mai puţin de o secundă. Cum este posibil? Se pare că viteza cu care circulă informaţiile între sinapsele neuronale este foarte mare, de peste 270km/h. Este excepţional cum mecanisme biofizice şi biochimice pot atinge o astfel de performanţă!

2. Creierul este mai activ noaptea decât ziua

În urma tuturor activităţilor pe care le întreprindem ziua, raportat la odihna din timpul nopţii, am tinde să credem că cea mai mare parte a activităţii creierului se produce ziua. Totuşi, prin studii electrice şi nu numai, cercetătorii au sesizat că noaptea creierul este mult mai activ decât ziua. Oamenii de ştiinţă nu au putut explica cert mecanismele care stau în spatele acestui rezultat uimitor, însă ei cred că activarea intensă cerebrală din timpul somnului se datorează tuturor proceselor reparatorii, atât la nivel celular şi energetic, cât şi ca ansamblu funcţional, ca structurare a memoriei, estompare a stimulilor afectivi prea puternici sau marcanţi, deci, practic, are loc o reechilibrare atât fizică, dar şi psihică, emoţională, comportamentală.

3. Cu cât avem un IQ mai mare, cu atât visăm mai mult

Având în vedere explicaţia de la subpunctul 2, devine logică această concluzie. Cu cât creierul nostru reuşeşte să acumuleze şi să proceseze mai multă informaţie, cu atât are mai multa nevoie de a amortiza excesele, pe care le prelucrează şi le inhibă sau potenţează ori eliberează sub formăă de vise. Ideea de interpretare a viselor are, deci, un gram de adevăr, astfel că. dimineaţa, dacă vă gândiţi la ce aţi visat, puteţi deduce unde sunt punctele de tensiune în subconştientul vostru, puncte ce vă pot afecta viaţa, având puterea de a le estompa şi în mod conştient.

4. Neuronii sunt regenerabili şi continuă să crească toată viaţa

Mai bine de o sută de ani s-a considerat că neuronii nu se regenerează. Ulterior, prin studii recente, s-a ajuns la concluzia că marea majoritate a neuronilor cresc şi se dezvoltă până în jurul vârstei de 7 ani, de aceea, copilul mic trebuie să aibă tot felul de activităţi care să îi pună la treabă atât capacităţile intelectuale, cât şi motrice (dans, pian, alte sporturi ce necesită o coordonare mai intensă, nu doar alergare). Ulterior, alte studii au scos în evidenţă că unii neuroni se regenerează chiar la 2 săptămâni. Acest fapt s-a aflat în încercarea de a explica funcţia olfactivă (mirosul). La anumite mirosuri foarte puternice sau care conţin noxe, neuronii olfactivi, o bună parte din ei, mor. La câteva astfel de întâmplări, dacă nu s-ar regenera, ar trebui să fie distruşi toţi şi noi să rămânem fără miros. Însă acest lucru nu se întâmplă, pentru că, la două săptămâni, neuronii olfactivi se regenerează, menţinându-ne funcţia olfactivă în bune condiţii. Totodată alţi neuroni din creier se regenerează, unii, însă, cu o rată foarte lenta, de exemplu de 30 de ani.

Astfel, dacă moartea unui astfel de neuron s-a produs la 40 de ani, teoretic, regenerarea lui ar trebui să fie finalizată undeva la 70 de ani, însă la această din urmă vârstă este mai puţin probabil, din cauza proceselor de senescenţă (îmbătrânire) care intervin. Şi regenerarea neuronală rămâne încă neelucidata complet. S-a mai descoperit, de asemenea, că axonii neuronilor cu mielină se regenerează doar dacă, în continuitatea lor, se află tot teaca de mielină. Mai clar exprima: neuronii cu mielină intră în structura nervilor membrelor. Dacă un om, într-un accident, îşi taie mâna, el se poate duce rapid la spital şi mâna i se pune la loc. Axonul neuronal din mâna tăiată (neuronul arată ca un copacel, coroana e corpul neuronal, de obicei, se află în creier, trunchiul e axonul si poate fi foarte lung, chiar un metru, iar rădăcinile butonii terminali unde se fac sinapse) ar trebui să moară, însă restul axonal din braţul care a rămas legat de corp îşi trimite prelungirea în continuare prin teaca de mielină care îi creează un mediu favorabil creşterii, astfel, se regenerează.

5. Creierul nu poate simţi durerea

Deşi el reprezinta centrul de percepţie şi interpretare a durerii, totuşi materia nervoasa propriu-zisa nu prezintă receptori pentru durere. Vă gândiţi, probabil: atunci, cum ne doare capul? Sau de ce apar, la un moment dat, acele dureri insuportabile, când există o tumoră cerebrală care creşte şi apasă pe materia nervoasă? Aceste dureri aparţin ţesuturilor adiacente materiei nervoase, ele fiind inclusiv de natura vasculară (când creşte tensiunea intracraniană ne doare capul).

6. Creierul este cel mai mare consumator de energie

Deşi reprezintă doar 2% din greutatea corpului, creierul are nevoie de 15% din cantitatea totală de sânge şi de 20% din cantitatea de oxigen, pentru a funcţiona, precum şi de o mare cantitate de glucoză, pentru a-şi desfăşura procesele.

7. Ne folosim mai mult de 10% din creier

Există un mit cum că noi ne-am folosi în jur de 7% din creier şi doar Einstein a folosit 10%. Cercetătorii au ajuns la concluzia că, în orice moment, tot creierul nostru are o activitate mai mult sau mai puţin intensă, însă cel puţin o activitate bazală, care să-i menţină tonusul. Practic, nu exisăa zonă inactivă din creier şi, după rezultatele cercetătorilor, ne folosim mai mult din materia nervoasă, practic, fiecare arie intra în activare intensa în anumite situaţii. De asemenea, capacitatea noastră de a stoca informaţii în memorie este imensă, celulele creierului uman pot stoca de cinci ori mai multă informaţie decât Eciclopedia Britanica (sau, cel puţin, aşa sustin teoriile).

Sursă: garbo.ro