Ambițiile liberalilor compromit în primul rând redresarea economică a României

Într-o măsură destul de mare, alianțele politice îi lasă reci pe români. Sigur, vor fi mereu destui care să ia la modul personal, adică politic, sfidările și ofensele lui Traian Băsescu, acumulate mai ales în ultimul mandat. Dar majoritatea cetățenilor sunt interesați cu adevărat doar de realpolitik, adică de rezultatele concrete ale actului de guvernare, cele care se traduc în creșteri precis cuantificabile ale indicatorilor economice și ai nivelului de trai. Pentru aceștia, țara nu stă într-o alianță politică, fie ea USL sau alta. Nu li se pare relevant nici că dreapta lui Băsescu nu este tocmai o orientare politică autentică, ci mai degrabă una revopsită.

Dincolo de distincțiile dogmatice, de care uneori nici politicienii nu țin seamă, majoritatea concetățenilor noștri vor să trăiască de la bine în sus. Ce le pasă lor că Antonescu n-a văzut oportunitatea extraordinară de a deveni părintele unei Constituții cu adevărat moderne, prima încercare europeană de acest gen, după 1989? Pentru ei îngrijorarea zilei de mâine se traduce în termenii exacții ai chenzinei, ai avansului și lichidării lunare, ai banilor de coșniță, în costurile vieții de zi cu zi. Din acest punct de vedere, mai repede îl vor taxa pe Crin Antonescu că a prăpădit pe apa sâmbetei șansele unei reale redresări economice, care s-ar fi tradus în așteptările cât se poate de exacte ale acestor români de rând, într-o pereche de pantofi în plus, o revizie la mașină, câteva rate achitate în avans și, poate, cu puțin noroc, un concediu modest, undeva în Europa. Pentru acești oameni, faptul că țara asta amărâtă a înregistrat anul trecut cea mai mică inflație de la revoluție încoace atârnă infinit mai greu decât talentele ascunse și ambițiile carieriste ale lui Klaus Iohannis. În sărăcia lor, acești români sperau doar să se termine o dată pentru totdeauna cu circul băsist, să-și vadă și sacii speranțelor economice în căruță. Ce le pasă lor de supărările metafizice ale lui Antonescu, un biet arivist al politicii contemporane?

Înțelepciunea acestor oameni simpli este cu adevărat milenară. Ei vor ridica din umeri în curând când vor auzi de următoarea manevră a lui Băsescu, de data asta împotriva liberalilor și, mai mult ca sigur, în favoarea popularilor lui Udrea. Dar îl vor ține minte cu anii pe Antonescu și-l vor taxa la vot pentru că el va fi ”ăla” care a rasolit USL exact când creșterile economice începuseră să iasă încet, încet din statistici pentru a intra și în viața lor. Blestemul portocaliu se va lipi astfel și de liberali, prin Antonescu. Când ajungi să te legi la cap cu cei care au tăiat un sfert din salariul omului , rașchetând concomitent din pensia părinților lui, poți să fii sigur că nu te va uita în veci, nu în țara asta... Poți să împachetezi în ce dogmă sau propagandă politică dorești acțiunile tale, poți să spui despre ceilalți că dau pomeni și mituiesc electoratul, dar despre tine nu vei mai putea spune nimic care să te facă scăpat în ochii oamenilor de rând. Să faci planuri fantasmagorice de alianță politică chiar cu acela care a decis ca românii cei mai săraci să ducă greul crizei, împreună cu pensionarii și bolnavii acestei țări, poți să-ți tatuezi pe fruntea lată liberală exact scena aia din 1907, cu țăranul fugind cu ochii scoși, în bătaia tunurilor guvernului liberal.

Prin declarația de război aruncată cu inconștiență de Crin Antonescu lui Victor Ponta și de liberali social-democraților nu s-a făcut și nu se va face vreo gaură în cerul albastru al patriei. Partide și alianțe au fost și vor mai fi. Unele mai bune, altele mai rele, doar alegerile le vor cerne rând pe rând. Ce ne facem însă cu victima colaterală a acestui război fratricid: poporul de rând. Indiferent de rezultatele economice pozitive consemnate chiar și în Occident, miniștrii liberali sunt constrânși să-și dea demisiile pentru că nu au sabotat guvernul și premierul din fruntea sa. Cât de tâmpiți să fie românii, distinsă elită liberală, nu pot să ignore ce vede și chiorul: că nu de grija românilor și a zilei de mâine a acestora v-ați trimis oamenii în guvern, ci din interese și socoteli politicianiste și, când acestea nu v-au ieșit, i-ați retras fără să vă pese ce se va întâmpla cu rezultatele de până acum, cu redresarea economică, cu ziua de mâine și pâinea cea de toate zilele a românilor...