Antonescu va afla în curând că gura bate turul II

Se afirma că fostul co-președinte al USL se îmbată cu apă rece cu privire la candidatura sa pentru Cotroceni și că s-a înconjurat în partid de ”șmecheri” care-l îngână orice ar zice, în defavoarea liberalilor valoroși, dați afară pur și simplu din PNL.

Ajuns la Timișoara, pentru lansarea candidaților partidului la alegerile europarlamentare, Crin Antonescu a dovedit că mai este bun la ceva și anume la rescris istoria. Una este să nu-ți evaluezi șansele în următoarele două competiții electorale importante, oamenii au tot dreptul să spere, uneori în pofida evidențelor și propriilor acțiuni greșite, alta este să reinterpretezi orwellian trecutul.

Furat de peisaj, Antonescu comite mereu aceeași greșeală: dintr-un discurs oarecare ajunge la accente isteroide, în urma cărora, ambalat la maxim, declară chestiuni la care, pesemne, nici el nu s-a gândit înainte. A făcut-o când a declarat că-și dă demisia dacă Băsescu nu va fi demis, în 2012. A repetat-o și mai aproape de zilele noastre, când a zis că-și rezervă dreptul de a se întâlni cu Băsescu în secret ori de câte ori dorește sau când a spus că-și ia adio de la partid dacă nu se obțin 20% în alegeri. Toate sunt afirmațiile negândite ale unui lider politic neconsiliat și care-și îmbolnăvește periodic colaboratorii de inimă. Iohannis a transpirat atunci precum Cotabiță la Mamaia ca să revină cumva asupra buclucașei declarații cu pragul de 20%, în condițiile în care și portarul de la PNL cunoștea evaluările mult mai pesimiste care se vehiculau în paralel. Lui Crin Antonescu nici că-i pasă, pare a fi genul de politician ce consideră că acordurile și alianțele sunt făcute pentru a fi încălcate și că e de modă veche și dovadă de lipsă de umor să-ți iei cuvântul dat în serios. Vorba din popor despre astfel de oameni spune fie că sunt neserioși și au două fețe, fie că sunt puțini la minte și vorbește gura fără ei...

Revenind la Timișoara, liderul PNL a improvizat iar, într-un vizibil exces declamativ și a spus fără să clipească: ”Eu l-am adus pe Ponta la putere, eu îl dau jos!” O astfel de retorică te poate descalifica iremediabil în ochii auditoriului, de la o clipă la alta, chiar și în România, o țară din Balcani, unde se poartă exagerarea, ipocrizia gonflată și chiar minciunile așa zis ”onorabile”, adică plasate cu scuza unui scop nobil.

Din punctul de vedere al unui electorat ideal, deci fără opinii politice preconcepute, dar cu un minim de memorie, o astfel de declarație nu-l poate descrie pe cel care o face decât într-unul din următoarele moduri. Fie este absolut paralel cu viața politică, pe care nu o înțelege și trăiește într-o lume a lui, cu legi proprii, nu neapărat din cele în general acceptate ca logice, fie știe foarte bine și ce spune și ce s-a întâmplat de fapt, dar își disprețuiește grav auditoriul, a cărui inteligență și ținere de minte o insultă astfel.

Nu trebuie să fii băsist, liberal sau social-democrat ca să ții minte și să pui cap la cap două-trei informații publice, rămase prin arhive. Oricine știe cum și în ce fel a apărut USL. Ceea ce afirmă Crin Antonescu nu este numai un neadevăr ci chiar adevărul întors pe dos, în oglindă. Alianța din 2011 cu social-democrații a ridicat partidul liberal și l-a săltat pe liderașul cel viteaz la rang de încurcă-lume în 2014. Dacă nu ar fi fost USL, pun salariul pe o lună gaj, Crin Antonescu nu apuca 2013 în funcția de șef al PNL, că-l mânca un Chiliman cu fulgi cu tot. Prin alianța cu PSD și prin prietenia cu Victor Ponta a promovat Crin Antonescu în postura actuală, de ”cocoș” care ar vrea din iarnă să cânte și pe gardul de la Cotroceni.

Înainte de USL, Antonescu evolua la categoria muscă și uneori respira printr-un pai, băgat la fund de intrigile din propriul partid. Chiar PNL s-a consolidat exemplar în interiorul USL, dovada se vede cu ochiul liber acum, când revine la procente mult mai modeste. Când și-au unit semnăturile și singurătățile cei doi foști lideri ai USL, Crin Antonescu și PNL acceptau un raport de forțe de 2:1, oficial recunoscut în favoarea PSD, nici vorbă de paritatea care i-a luat bunul-simț și uzul rațiunii la final, când a rupt alianța prin tot felul de învârteli subterane. Paritatea care i s-a urcat la cap lui Antonescu, de-a ajuns să-și vadă partidul mai mare decât era în realitate, i-a fost acordată fără de merit – cum s-a dovedit ulterior – prin simpla bunăvoință a celui pe care acum se angajează belicos să-l dea jos. Acest detaliu, să fie clar, a fost strict intenția și voința lui Victor Ponta. Orice alt lider, fără atuurile și popularitatea acestuia, ar fi fost aspru taxat de propriul partid pentru toate concesiile pe care le-a făcut Ponta în 3 ani pentru Antonescu. Ce face acum Antonescu, când întoarce o istorie pe dos, ca o mănușă, nici nu mai poate fi numită o lipsă de loialitate, căci cea mai vagă formă de loialitate s-a dovedit a-i fi străină. Este o lipsă de respect față de acela care s-a făcut luntre și punte în fața lumii, doar pentru ca Antonescu să apară-dispară și să abereze periodic. Gradul de distanțare față de adevăr și realitate de care dă dovadă prin ultimele declarații liderul PNL, nu-mi mai lasă decât o singură curiozitate majoră: ce va mai zice după?

După ce va fi fost trântit la ambele examene electorale spre care se îndreaptă nepregătit și inconștient, ce va mai zice atunci Crin Antonescu? La retorica sa prezentă, este foarte posibil să adopte în cele ce urmează discursul și argumentele post-electorale uzuale ale lui Corneliu Vadim-Tudor. O să aflăm, după toate probabilitățile, cum a vrut el să dea cu Ponta de pământ, dar n-a putut, că nu era Ponta acasă.