"Cazul Ponta-Duicu": limita subţire dintre ancheta penală şi făcătura de presă

Important e să existe motive legitime. Cred că-n ambele cazuri sunt suficiente, la fel cum sunt convins că demonizarea-n masă a unei categorii politice sau profesionale (corupţi, hoţi/tonomate, mujahedini) e nocivă.

2. Mă lasă rece, la modul cel mai personal cu putinţă, dacă Ponta va fi viitorul preşedinte sau îşi va frânge gâtul la finele campaniei electorale. Indiferent cine va câştiga prezidenţialele, n-am de gând să revin în sistemul de stat (n-am făcut-o nici după categorica victorie a USL), iar în cel privat la care, cât de cât, mă pricep sunt infinit mai util şi mai în largul meu într-un trust de presă aflat în relaţii de adversitate cu puterea politică. Nu cred că-i nevoie să şi detaliez de ce.

3. Textul incriminator prezentat de Mediafax şi dezvoltat de Gândul este o imensă manipulare. L-am citit de câteva ori, cu mare atenţie, fiindcă detaliile fac diferenţa. Şi am văzut că, printre foarte multe adevăruri şi dovezi ale şerpăriei de pe axa politică-justiţie, e introdus - forţat şi cu vădită dorinţă de manipulare, dacă mă întrebaţi pe mine - Ponta ca traficant de influenţă. Scriu asta pentru că nicăieri, dar absolut nicăieri, nu apare vreo dovadă sau măcar vreun indiciu a/al implicării directe a lui. Peste tot scrie (şi se dau şi dovezi informative) despre ce au făcut/promis alţii şi ce au scris/făgăduit aceleaşi personaje în numele lui, dar în document nu apare nici măcar o singură referire la vreo acţiune concretă (mail, sms, telefon, ambiental etc.) a premierului în sensul celor induse/convenite de Duicu & co.

4. Cu alte cuvinte, din hârtiile de la DNA/din instanţe prezentate până acum, părţile (ziariştii şi premierul) se ceartă pe un presupus trafic de influenţă făcut în numele/prin spatele lui Ponta, dar fără participarea directă a lui. Mai mult de atât, în afara lăudăroşeniei maladive a lui Duicu (un Voicu mai tânăr), eu n-am găsit nici măcar un capăt de aţă de care să mă agăţ în suspiciunea că ăia nu făceau nimic de capul lor prin Palatul Victoria şi prin benzinăriile din zona de Nord a Bucureştilor, ci aveau OK-ul lui. Iar punctul terminus al acţiunii penale cercetate, chestorul Tobă, neagă în scris, în anchetă, participarea faptică a şefului Executivului la golănia nefinalizată.

Prin urmare şi-aşa deci, meciul continuă. Iar încercarea transparentă de a-l băga-n rahat pe Ponta în cazul Duicu mai trebuie pigmentată, întru doborârea lui, cu nişte fapte concrete ale lui; dacă ele există. Deocamdată, doar se presupune şi se induce. Iar faptul că doi golani vorbesc despre un al treilea că-i şi el golan nu echivalează cu statuarea unei realităţi. Nici n-o exclude, dar trebuie s-o mai şi probeze...