Diferenţa dintre fapte şi vorbe – Băsescu vs. Ponta în Educaţie

Luni a început un nou an şcolar, majoritatea surselor mass-media prezentând ca de obicei doar aspecte negative şi accentuând, de această dată, problemele apărute în tipărirea anumitor manuale pentru clasele mici. Şi, totuşi, dincolo de aceast blocaj, cauzat de dorinţa anumitor edituri de a da un tun de câteva milioane bune, dacă analizăm lucrurile în detaliu, vedem că în ultimii ani sistemul de învăţământ românesc a înregistrat un salt calitativ simţitor. Din foarte multe puncte de vedere, acest fapt s-a datorat politicii adoptate de actualul Guvern, care contrastează puternic cu modul în care a fost administrat învăţământul românesc de la Revoluţie şi până în prezent.

Citeşte şi: Victor Ponta: Este evident că reforma învăţământului deranjează foarte multe interese

Practic, din 1989 încoace nicio generaţie de elevi care a intrat în sistemul de învăţământ din România nu a avut ocazia să termine anii de şcoală fără o schimbare în ceea ce priveşte evaluările pe care trebuiau să le susţină sau în ceea ce priveşte programa ori cum arătau ciclurile de învăţământ. Această lipsă de coerenţă s-a tradus într-un sistem din ce în ce mai confuz, în care calitatea actului educaţional a suferit un continuu declin. În paralel, performanţe negative precum cele înregistrate de miniştrii incompetenţi de genul lui Daniel Funeriu sau Cristian Adomniţei nu au făcut decât să complice şi mai mult situaţia.

Desigur, s-au făcut dezbateri şi strategii, una dintre ele fiind celebrul Pact Naţional pentru Educaţie semnat de toate partidele parlamentare, atât de lăudat de preşedintele Băsescu şi care în mare parte a rămas la faza de proiect, dar haosul din sistem a continuat să persiste şi să se dezvolte. Cât despre ultima mare reformă, făcută prin Legea Educaţiei din 2011, aceasta nu a făcut decât să complice şi mai mult lucrurile prin prevederi contradictorii sau anacronice.

Diferenţa între ce s-a întâmplat înainte de venirea la putere a cabinetului Ponta şi ce se întâmplă de atunci în domeniul educaţiei este tocmai faptul că actualul executiv nu şi-a propus să reinventeze roata. În schimb, de doi ani şi jumătate se încearcă o construcţie coerentă, de jos în sus, bazată pe o filosofie conform căreia în loc de a încerca să schimbi sistemul brusc este mai bine să faci paşi mici, dar consecvenţi. De asemenea, este mai eficient să faci o modificare cu un impact care la prima vedere poate fi minim, apoi să analizezi care sunt efectele şi, în funcţie rezultate, să calibrezi următoarele mişcări.

Citeşte şi: Iohannis, prins cu minciuna în problema miniştrilor din Educaţie

Rezultatul a fost acela că, spre deosebire de toate reformele postdecembriste din sistemul de învăţământ, această strategie începe deja să dea roade prin modernizarea şi adaptarea sistemului de educaţie la necesităţile actuale. Elemente precum oferirea de şanse egale pentru toţi elevii sau reorganizarea învăţământului profesional reprezintă paşi importanţi şi benefici pentru viitorul unui sector atât de important în dezvolatarea oricărei societăţi.

Ca şi în cazul altor domenii, diferenţa dintre actualul cabinet şi fosta putere portocalie este reprezentată de faptul că, în problema educaţiei, în loc de discuţii sterile şi strategii prezentate în termeni sforăitori, dar care au ca rezultat legi catastrofale, în ultimii ani lucrurile chiar s-au mişcat într-o direcţie bună. În acest context este necesară continuarea acestor reforme, România având astfel şansa de a avea din nou unul din cele mai performate sisteme din învăţământ la nivel mondial.