Marea problemă a ”elitelor de dreapta” în zilele noastre

Dincolo de aportul la imaginea proprie a fiecărui politician, fair-playul de tip sportiv are un rol deosebit de important: pentru electorat este semnul și asigurarea unei tranziții line și a unei predări a puterii în spirit democratic. Destul de departe de spectacolul la care asistăm în prezent, în România. Să nu intrăm în detalii despre categorisirea cam urechistă a stângii și mai ales a dreptei românești, căci ar fi destul material pentru o carte. Important este că dreapta nu știe să piardă.

Românii sunt martorii uimiți ai unei conjuncturi politice în care un premier social-democrat reduce CAS-ul, scăzând astfel povara pe investitori, în timp ce liberalii critică nevrotic măsura, din opoziție. Este o configurație politică întoarsă pe dos căci, cât timp Victor Ponta mai are încă scuza valabilă că urmărește binele public și consolidarea în acest fel a unei promițătoare creșteri economice, exponenții dreptei – fie că vorbim de tabăra Băsescu, fie de PNL – nu prea au cum să-și justifice atacurile și criticile la adresa unor măsuri eminamente liberale, în litera și spiritul lor. Am remarcat, de pildă, cum interimarul Klaus Iohannis pretindea că reducerea CAS este ”o măsură electorală”.

Sincer, o astfel de atitudine ciudată mai mult cauzează PNL, căci atitudinea liberalilor este profund compromițătoare, când ar trebui să fie una pragmatică: nici nu contează în ce context sunt luate măsuri de factură liberală, dacă acestea prezintă beneficii pentru populație și în plus vin în spiritul programei PNL, acestea trebuie aplaudate și nicidecum hulite.

Dar această incapacitate programatică a dreptei de a puncta corect și principial realizările unui guvern de stânga, uneori mergând până la sabotajul politic evident, este un mare neajuns pe care toate aceste formațiuni, tabere și bisericuțe de dreapta par să-l fi moștenit de la Traian Băsescu. De stilul toxic și agresiv al acestuia s-a molipsit în timp record și PNL-ul intrat în arcul opoziției de dreapta. Nu numai că discursul de factură populistă preluat de la Băsescu lezează o corectitudine politică de factură europeană, la care românii sunt cât se poate de îndreptățiți în secolul 21 și la aproape un sfert de secol de dictatura comunistă, dar amplifică o nesiguranță generalizată ce cuprinde populația. Electoratul, indiferent de orientarea poolitică, se întreabă înfrigurat ”ce va fi”?

Stânga a promis revanșă populației, este drept. Dar la fel de drept și este extrem de important acest detaliu: a promis revanșa în spiritul,litera și limita legii. Ce motive ar avea dreapta să se îmbolnăvească de isteria panicardă a unui politician, fie el și președinte de țară, din moment ce, în marea lor masă politicienii de dreapta sunt la fel de corecți precum marea parte a politicienilor de stânga? De unde apare această polarizare gravă în discursul dreptei, care agită populația de cel puțin doi ani de zile cu povești despre ”sfârșitul lumii” provocat de revenirea stângii. Discursul apocaliptic de factură băsistă al dreptei este asezonat cu minciuni grave – cum ar fi aserțiunea că doar politicienii de stânga ar putea fi corupți politic și economic, nu și cei de dreapta.

Alternanța de putere, absolut normală și democratică – pentru că vine în urma unui vot popular secret și corect – este grav afectată de permanenta demonizare a stângii de către dreapta. Și nu vorbim doar de un discurs politic, oricât de excesiv. Avem instituții importante ale statului care la această oră nu pot justifica în niciun fel obediența cu care și-au însușit acest discurs maniheist de factură ultra-populistă și, în consecință, pur și simplu refuză să lucreze anchete și dosare ce privesc politicieni ai dreptei, detaliu esențial pentru echilibrarea percepției populației și corectarea efectelor unei propagande politice agresive și incorecte. Cine și de ce se teme să admită deschis că – dintotdeauna- corupția politică și economică a existat și va mai exista, fără să fie un apanaj al stângii sau al dreptei?

Cei care se tem, să fim serioși și să o spunem deschis: se tem de Lege, nu de stânga. Toți aceștia care încearcă să aducă electoratul propriu la vot prin povești panicarde, pot fi recunoscuți foarte ușor. Ascultați accentele de răutate, de dispreț, de ură chiar din discursul lor. Priviții cum alunecă pe nesimțite - la propriu și la figurat - din lăudarea electoratului, care i-a favorizat cândva, la blamarea și desconsiderarea acestuia. Ei sunt, de fapt cavalerii Apocalipsei politice, cei care acuză acum plebea ”neștiutoare și proastă” și scot din teacă sabia cu două tăișuri a votului cenzitar. Prea puțin îi interesează pe aceștia că în timp ce cu o lamă își vor executa adversarii, cu cealaltă vor tăia adânc în mecanismele democratice și interesul național.

Corect ar fi ca acei politicieni de dreapta, care nu au nimic de ascuns și se consideră curați, să nu se lase înregimentați sub flamura altor politicieni de dreapta care au toate motivele să se teamă de consecințele propriilor acte, după ce această ”imunitate” a lor, forțată și nefirească va fi dispărut. Românii merită adevărul, spus cât mai clar: alternanțe politice au fost și vor mai fi, sunt un mecanism democratic normal, nimeni nu urmează să răspundă altfel decât în limitele legii pentru consecințele actelor proprii.

Mai mult, pentru marea masă a românilor, consecințele politice ale acestei alternanțe vor rămâne în mare parte irelevante. Pentru toți cetățenii acestei țări, oportunism politic nici nu există, vorbim despre un pragmatism normal și sănătos care-i îndreptățește pe oameni să aleagă fie stânga, fie dreapta în funcție de propriul interes, care este economic și nu ține de salvarea vreunui politician sau altul. Cei care strigă acum după ajutor s-au făcut vinovați de numeroase potlogării care le provoacă acum aceste viziuni intense despre sfârșitul lumii și apocalipsa de stânga.