Vladimir Ilici Iohannis - carențe culturale sau mentalitate bolșevică?

Pe gândirea politică sărăcăcioasă a liderului liberal Klaus Iohannis s-a croșetat o întreagă poveste propagandistică justificativă. Conform acesteia, candidatul ACL nu este pur și simplu lapidar în exprimare și idei, ci comunică mai mult când tace decât alții când vorbesc. Mecanismul miraculos prin care lui Klaus Iohannis îi reușește această acrobație filosofală, de convertire a tăcerii obtuze în comunicare plină de sens, nu a fost explicitat până în prezent. Adoratorii mitului improvizat, al ”neamțului harnic care tace și face”, refuză să privească adevărul în față: de câte ori deschide gura, Iohannis o face de oaie. Nu s-a întâmplat o dată, de două ori, că am fi trecut peste, considerând firești emoțiile de început de drum ale unui politician care, când alții acumulau experiență, prefera să investească în imobiliare. În prezent nu se mai miră nimeni când ”tăcutul și harnicul” comite pocinogul ori de câte ori deschide gura. A spus-o singur, e un simplu ”politruc”, oarecum constrâns să se implice într-o campanie pentru care nu are de fapt nicio tragere de inimă. Tabloul politrucului care tace și face a fost întregit recent cu un citat. Lenin curat, îndemnul antologic ”învățați, învățați, învățați!” a fost reluat de Iohannis cu aplomb la începerea anului şcolar, într-o unitate de învăţământ din Sibiu, orașul care nici nu mai catadicsește să-l voteze pe domn primar, decât într-un procent marginal, așa cum s-a dovedit la europarlamentare...

Repetarea triplă a verbului cu bucluc și istoric bolșevic nu poate avea decât câteva explicații, niciuna din păcate prea măgulitoare la adresa candidatului Iohannis. Poate că Iohannis are carențe culturale, poate că-i place Lenin sau poate a vrut să cizeleze verbul și nu i-a reușit decât a treia oară. Sau poate suntem noi mai răi decât de obicei și taciturnul sibian a vrut doar să dovedească electoratului că și el poate depăși limitele unei exprimări monosilabice...