Cine este omul din spatele lui Klaus Iohannis care i-a adus peste 1 milion de fani pe Facebook

"M-am ocupat, în principal, de branding și de strategie online, apoi de strategie de conținut, implementare, tuning și certuri cu colegii. Am avut parte de o echipă multi-disciplinară și versatilă, așa că am jucat de mai multe posturi în cele trei luni de muncă.

Strategia a fost curată și de bun simț. Am refuzat să cosmetizăm sau să trucăm personajul real sau să ne subestimăm audiența. La schimb, am încercat să dăm muniție – text, video, foto, grafică – susținătorilor și să încurajăm inițiativele grass-roots.

Din punct de vedere demografic, ne-am concentrat pe mobilizarea hăului de potențial în participarea la vot: 18-35 de ani, urban, adică exact populația băștinașă de pe Facebook. Pariul meu personal a fost să câștigăm influencerii, să-i lăsăm pe ei să fie exuberanți, având în vedere că lucrăm pentru un candidat sobru. Am avut în spate zeci de ore și de Giga de cercetare proprie, de chestionare și sondaje asociative, am folosit mult A/B testingul, am testat soluții de data-warehouse.

Obiectivele au relativ fost simple: să câștigăm primul loc în online – peste 1.000.000 de likeuri și un reach de peste 5.000.000 – apoi să câștigăm alegerile. Ne-am depășit obiectivele. Avem mai mulți fani ca Merkel sau Hollande, cel mai bun engagement, dar și clipuri cu un milion de unici și peste 100.000 de share-uri, adică mai bine decât Inna sau Obama.

Dacă este să ne luăm după rețete, Klaus Iohannis este un produs politic greu de promovat online. Nu face poze cu pisici (deși are peste 5 azilante la curte), refuză să-și folosească familia în campanie (deși are o soție minunată și elegantă), nu vrea să intre în detalii despre viața personală (deși este pasionat de ciclism și de trandafiri), nu este spumos (deși are un sarcasm sibian de clasă), nu se lasă umanizat (deși este mai mult om decât om politic). Știi ce? Toate rețetele astea sunt niște tâmpenii. Tot ce am făcut a fost să fim coerenți în comunicare cu adevărata lui personalitate. Omul este un BMW într-o piață de mașini coreene second hand. Este griul-argintiu plictisitor? Sunt moderația sau consecvența defecte? Este seriozitatea un handicap? E atât de plictisitoare decența?

Citește și: Entuziasm pe Facebook sau „bagă bani, bagă bani, bagă bani”?

Nu am avut divizie de postaci. Nu am coordonat echipe de lăudători. Am avut în task-force exact patru admini și moderatori de comentarii sau mesaje care s-au ocupat și de diseminarea mesajelor. Plus o campanie de Facebook ads calibrată maniacal pe micro-comunități locale sau de de interese. Și conținut de calitate.

Tipping-point-ul pentru mobilizare a fost ieșirea din cursă a Monicăi Macovei. După mahmureala celor 4,5 procente, oamenii deja intrați în viteză și luptă – influenceri, KOLi și Jedi de comunicare –s-au îndreptat spre cel mai plauzibil candidat. A fost un transfer de simpatie și mobilizare la care mă așteptam. Mantra mea a fost: #nevedemînturul2.

Felicit echipa de online MM, le mulțumesc talibanilor ei care ne-au susținut tacit sau fățiș. Vreau să precizez, însă, un lucru: în vârful lor de activitate au avut un engagement de 200.000 de oameni, la vreo 100.000 de fani. Noi aveam deja 400.000 de fani, și un fan base secundar de 600.000 care interacționa cu postările sau materialele noastre. În condițiile în care am difuzat cam jumătate din ce difuza Macovei, Udrea sau Ponta.

Am avut o comunicare directă cu domnul Iohannis, cu răspunsuri prompte și un feedback incredibil de constructiv, dar și independență totală față de restul echipei de campanie. Am fost un bunker izolat de restul sediului din Kiseleff.

Și, da, ne-am bătut până în ultima secundă. Am avut forță de reacție rapidă, am transmis live, am jucat jocul până la capăt. Când Ponta posta mesaje de campanie seci, noi transmiteam în timp real din Londra și Torino, înaintea agențiilor de presă. În weekendul alegerilor viteza de reacție ne-a adus aproape 200.000 de fani. Și câteva procente bune la victorie.

Citește și: Suma astronomică pentru promovarea online a lui Iohannis, cheltuită pe fani şi like-uri

Nu online-ul a câștigat, în primul rând, aceste alegeri, ci mobilitatea forței de muncă în UE și dincolo de. Sunt patru milioane de români care au refuzat să fie șantajați și asistați sociali, care au plecat la muncă peste graniță. Care au văzut mai bine. PSD și-a bătut joc de ei prin organizarea votului, s-a făcut că nu-i vede. Ei s-au enervat. Online-ul a amplificat mesajul. Ghinion!

De partea noastră a baricadei, am insistat să oferim mesaje pozitive, conținut real, comunicare directă. Românii au interacționat online cu un președinte care îi ascultă și care le răspunde, cu un brand politic sincer și lipsit de aroganțe. Așteptăm asta de vreo 60 de ani."