Secretele Băncii Naționale a României

„Sunt tablouri originale, uitați-vă la acest superb tablou al lui Grigorescu, este original, are o poveste: Ceaușescu a fost în această sală și toată lumea știe că era amator de lucrări de artă. Le lua de pe unde le găsea. Și când a ajuns în fața acestui tablou, a întrebat rapid: Ce e asta? și guvernatorul de atunci a avut o idee teribilă și a spus repede: «ulei de perete». Și a întors spatele și a plecat”, povestește Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului Mugur Isărescu.

Banca Națională a României este înființată înaintea băncii centrale a Japoniei, înaintea Rezervei Federale din Statele Unite, fiind a 16-a bancă centrală din lume. BNR-ul este locul unde se anunță nivelul costurilor pentru credite sau creșterea prețurilor, aici se dă ora exactă în economie.

Cele mai importante decizii ale BNR-ului se iau în sala de consiliu. La o masă cu nouă locuri ale Consiliului de Administrație se iau deciziile prin vot. Orice decizie luată, trebuie să aibă cel puțin 5 voturi din totalul de nouă pentru a fi adoptată. Votul guvernatorului este egal cu al celorlalți membri din Consiliu.

La înfiinţarea sa, în instituţie erau ghişee, la care negustorii veneau să ceară împrumuturi pentru a-şi dezvolta afacerile sau pentru a plăti mărfurile. „Din aceste balcoane se făcea supravegherea, veneau inspectorii de la supraveghere, ei cunoşteau negustorii şi când venea unul care avea o mai proastă reputaţie, intervenea un examen mai drastic”, explică Adrian Vasilescu.

Acustica fostei săli a ghișeelor a fost stricată de însuși arhitectul clădirii pentru ca negocierile făcute de la un ghișeu la altul să nu fie auzite de ceilalți clienți.

Alt loc deosebit este Biblioteca Băncii Naționale a României fiind cea mai importantă deținătoare de literatură economică având peste 18.000 de volume din anul 1800 până în prezent.

Poveștile triste ale încăperilor există de exemplu, în Biroul Guvernatorilor, din cei 26 de guvernatori care s-au succedat din 1841 până astăzi, cinci au murit pentru faptul că s-au aflat în acest scaun şi au luat decizii pentru ţară. Ei au murit între zidurile închisorii de la Sighet, loc care a devenit primul Memorial al victimelor comunismului din lume.