Specialiștii din Justiție – împotriva miturilor legate de noile Coduri

Reprezentanții sistemului judiciar la care se face referire în comunicat, sunt nimeni alții decât cei acuzați de multe ori în presă că primesc ordine de la Cotroceni. Printe aceștia, Codruța Kovesi, care deși era Procuror General al României la momentul adoptării noilor Coduri, cel penal și cel de procedură penală, nu a identificat nicio problemă decât la o săptămână înainte de intrarea acestora în vigoare, adică patru ani mai târziu, în timpul guvernării USL. Curat coincidență!

Am observat că toate explicațiile oferite de cei care spun că nimic nu îi va opri pe procurori să se folosească de interceptări telefonice, sunt tot timpul argumentate juridic, poate și pentru că articolul în cazuză, 140 din Codul de procedură penală, a fost scris pe baza jurisprudenței CEDO și a CCR. În schimb, tabăra opusă folosește o metodă clasică de manipulare: frica. Nu sunt aduse argumente în sprijinul afirmației lor, că interceptările nu vor mai avea sens, ci sunt promovate eventuale efecte negative: sute de dosare de corupție nu vor mai putea fi instrumentate, ne vor ataca teroriștii fără să le putem asculta telefoanele și tot felul de alte nenorociri. A ajuns presa din România să se bată pentru facilitarea interceptărilor telefonice. De fapt, nu presa în întregul ei, ci doar o parte, aia care tot timpul publică stenograme. Probabil le este frică respectivilor „jurnaliști” că nu vor mai avea cu ce să-și umple paginile publicațiilor.

O altă caracteristică a manipulărilor la care presa cotrocenistă supune publicul este trunchierea informațiilor. Acestea sunt tot timpul scoase din context, astfel încât să se muleze pe mesajul ce dorește a fi transmis. Pentru o mai bună înțelegere a acestui fenomen, redau din comunicatul emis de AMR: „(...)este inexplicabilă îngrijiorarea organelor de anchetă privind posibila compromitere a activității lor de cercetare în materie penală în condițiile în care metodele speciale de supraveghere într-un proces penal nu trebuiesc absolutizate, fiind necesar a fi coroborate cu alte probe. De asemenea, în mod cu totul surprinzător nu au fost menționate, pentru o abordare deplină a problemei ,,interceptărilor” și existența dispozițiilor art. 141 din Noul Cod de procedură penală care reglementează situația cazurilor urgente, ce nu suportă amânare, a împrejurărilor în care organele de urmărire penală au posibilitatea de a proceda direct la autorizarea interceptărilor pe o perioadă de cel mult 48 de ore, cu obligația ulterioară de a se adresa în termen de cel mult 24 de ore de la expirarea măsurii judecătorului de drepturi și libertăți pentru confirmarea acesteia”.

Așadar, niciun corupt nu va scăpa neascultat, iar procurorii își vor putea desfășura activitatea în continuare fără opreliști. Nu vor trebui să îi sune pe cei interceptați pentru a-i anunța în prealabil, asta e o bazaconie. Mă miră faptul că persoane ajunse în funcții cheie din Justiție se pretează la astfel de mizerii, care pot fi contrazise de orice student mediocru la drept, prin simpla citire a celor două articole, 140 și 141 din CPP.

Cu astfel de procurori și judecători, nu-i de mirare că mesele judecătorilor de la CEDO sunt acoperite cu dosare românești. Pe de altă parte, în regimul lui Traian Băsescu dacă ai o condamnare la CEDO, ești numai bun de pus judecător la Curtea Constituțională.