CCR nu are curaj să-l sancționeze pe Băsescu pentru implicarea în campania electorală

CCR s-a prefăcut că nu vede și nu înțelege ceea ce a văzut și a înțeles toată România. În conformitate CCR a respins sesizarea făcută de premierul Victor Ponta privind implicarea președintelui Traian Băsescu în campania electorală.

Judecătorii Curții Constituționale au ajuns la concluzia surprinzătoare că nu există conflict, pe motiv că Traian Băsescu ... nu e competitor politic. De acord, nu este, căci și-a epuizat mandatele, dar acest detaliu încă nu-i dă dreptul să intervină cu judecăți valorizatoare în campania electorală, pentru a avantaja o formațiune și a ataca alta, pe motiv că așa le consideră el însuși, pe unele utile și progresiste, pe altele nocive și retrograde.

Victor Ponta s-a exprimat prudent pe marginea deciziei CCR: premierul a declarat că nu comentează decizia până nu vede motivarea aceste decizii, adăugând însă că se bucură pentru decizia favorabilă în cazul Legii insolvenţei.

Să nu uităm însă că Victor Ponta nu a sesizat degeaba CCR. De ce mai avem democrație, legi și Constituție, dacă suntem în continuare la bunul plac al unui singur om, care interpretează după ureche atât legile cât și Constituția.

Traian Băsescu nu s-a afișat conjunctural cu o politicienii PMP: președintele a făcut campanie electorală la fel de activă ca orice alt agent electoral, a declarat public cu cine votează, dar a specificat și cu cine nu trebuie să voteze românii. Încălcarea Constituției este mai mult decât evidentă și constatarea acestei abateri ar fi trebuit să fie o simplă formalitate.

De ce evită CCR să admită că Băsescu a încălcat Constituția? CCR practic se face că nu vede abuzul lui Traian Băsescu cu toate că Palatul Cotroceni a fost transformat în sediu de campanie și birou de presă pentru Elena Udrea și PMP. Frapant rămâne detaliul că CCR se eschivează, nu are curajul să ia o decizie incomodă.

Cine poate, dacă nu CCR, să decidă până la urmă pe un text de lege clar, care să stabilească o dată pentru totdeauna regulile jocului electoral, dincolo de orice posibilitate de interpretare și răstălmăcire. Știind fără dubii cine și cum are interdicție de implicare în campaniile electorale – fie că e vorba de președinte, funcționari publici sau magistrați si alte funcții, se vor putea evita pe viitor asemenea stări de lucru revoltătoare. La CCR primează din păcate aceleași jocuri politice care au dus la desființarea USL. Nu ne rămâne decât să sperăm că în viitor Curtea va fi nevoită să iasă din starea de așa zisă ”neutralitate”, ca să se pronunțe clar și fără echivoc pe această speță.